Bine-ai venit Dunia, de pe unde-ai fost. Tot cu trenul?
1. “Am uitat repede episodul” – vezi, si limba româna are capcane, tu sau amândoua? Daca tu, l-o fi uitat si ea?
2. Succesiunea la unii (altii) este exact pe dos: dorinta, ambitie, exigente si pretentii, dar ajuns(i) aici e deja mai complicat. Poate o sa ma învat pâna la urma ca fetele sunt altfel. Ca în gluma cu cei doi amici: “Domnule, nevasta mea-i un înger!”, “Ai dreptate, nici a mea nu-i om.”
3. Inca ma mai gândesc la “hopul ” tau, ca de Caragiale nu scapam nici daca vrem. Sa-ti spun…, sa nu-ti spun…, nu stiu daca ti-a trecut raceala.
@Dan
Ma refer la mine, bineinteles!!! Ea? Cu siguranta nu a fost prin preajma la momentul respectiv.
Pretentiile mele au venit pe un fond al insatisfactiei intelectuale din momentul respectiv. Asa mi-am stabilit eu in minte: “Dunia, trebuie sa ai pretentii de la tine!!!”
Sa vedem ce este cu ‘hopul”… :)
Asta mai lipsea, sa fie si ea de fata! Cu toate ca daca a aflat, ori i-ai spus tu, ori el, ori v-a vazut ea sau altcineva si i-a spus! Din aceasta dilema nu putem iesi! Esti alunecoasa rau Duduca! Eu întrebam daca i-a trecut si ei supararea. E clar ca nici tu nu esti om! Cât despre pretentii, exigente etc., credeam ca le ai la altii, ca doar traim în lume. Asa e bine. Si dorinta fapta, ca în poezia mea. Pâna la hop (daca esti sigura), spune-mi si mie ce înseamna “:)” fata de “:(“, ca le vad mereu.
@Dan
Nu sunt deloc alunecoasa sau poate sunt, cine stie! Si nici nu m-am gandit vreodata atat la acel sarut. De ea nu stiu nimic, nu ne cunosteam, nu eram prietene, nu am gresit cu nimic.
:) asta inseamna k zambesc
:( asta inseamna k imi pare rau
Si totusi vad ca (nu numai) te gândesti la acel sarut. “Des hauts et des bas, typiquement féminin”, fluture în stomac, bezmetic etc. si pe urma “nu m-am gândit vreodata atât”, când de fapt te-ai gândit acum câteva ceasuri. Nu trec în derizoriu, primul nu se uita. Nu-i nici o problema, cine vorbeste de greseala? “Experienta”, spune un clasic în viata, remember?
Acum ce-o sa-ti spun eu era bun de pus pe blog. Trebuie dezvoltat. Deocamdata ti-o spun tie, “cu prietenie”. Profesorul nostru de latina din liceu avea un fel deosebit de a întreba. In primul rând el se punea în pozitia “latinului”, nu a românului. In al doilea rând era “foarte superior”. Din astea doua chestii iesea felul lui de a ne întreba: “SA VEDEM ce înseamna PADURE”, nu silva-silvae (la toamna tataie, nota mea), cum ar fi fost normal. El nu întreba “Cum se spune în latineste la PADURE”. Pai padure INSEAMNA PADURE dom’ profesor!
Deci o “SA VEDEM ce este cu hopul”, nici o grija, dar cred ca o sa încep sa cópii la lectiile matale Duduca!
Bine-ai venit Dunia, de pe unde-ai fost. Tot cu trenul?
1. “Am uitat repede episodul” – vezi, si limba româna are capcane, tu sau amândoua? Daca tu, l-o fi uitat si ea?
2. Succesiunea la unii (altii) este exact pe dos: dorinta, ambitie, exigente si pretentii, dar ajuns(i) aici e deja mai complicat. Poate o sa ma învat pâna la urma ca fetele sunt altfel. Ca în gluma cu cei doi amici: “Domnule, nevasta mea-i un înger!”, “Ai dreptate, nici a mea nu-i om.”
3. Inca ma mai gândesc la “hopul ” tau, ca de Caragiale nu scapam nici daca vrem. Sa-ti spun…, sa nu-ti spun…, nu stiu daca ti-a trecut raceala.
@Dan
Ma refer la mine, bineinteles!!! Ea? Cu siguranta nu a fost prin preajma la momentul respectiv.
Pretentiile mele au venit pe un fond al insatisfactiei intelectuale din momentul respectiv. Asa mi-am stabilit eu in minte: “Dunia, trebuie sa ai pretentii de la tine!!!”
Sa vedem ce este cu ‘hopul”… :)
Asta mai lipsea, sa fie si ea de fata! Cu toate ca daca a aflat, ori i-ai spus tu, ori el, ori v-a vazut ea sau altcineva si i-a spus! Din aceasta dilema nu putem iesi! Esti alunecoasa rau Duduca! Eu întrebam daca i-a trecut si ei supararea. E clar ca nici tu nu esti om! Cât despre pretentii, exigente etc., credeam ca le ai la altii, ca doar traim în lume. Asa e bine. Si dorinta fapta, ca în poezia mea. Pâna la hop (daca esti sigura), spune-mi si mie ce înseamna “:)” fata de “:(“, ca le vad mereu.
@Dan
Nu sunt deloc alunecoasa sau poate sunt, cine stie! Si nici nu m-am gandit vreodata atat la acel sarut. De ea nu stiu nimic, nu ne cunosteam, nu eram prietene, nu am gresit cu nimic.
:) asta inseamna k zambesc
:( asta inseamna k imi pare rau
Si totusi vad ca (nu numai) te gândesti la acel sarut. “Des hauts et des bas, typiquement féminin”, fluture în stomac, bezmetic etc. si pe urma “nu m-am gândit vreodata atât”, când de fapt te-ai gândit acum câteva ceasuri. Nu trec în derizoriu, primul nu se uita. Nu-i nici o problema, cine vorbeste de greseala? “Experienta”, spune un clasic în viata, remember?
Acum ce-o sa-ti spun eu era bun de pus pe blog. Trebuie dezvoltat. Deocamdata ti-o spun tie, “cu prietenie”. Profesorul nostru de latina din liceu avea un fel deosebit de a întreba. In primul rând el se punea în pozitia “latinului”, nu a românului. In al doilea rând era “foarte superior”. Din astea doua chestii iesea felul lui de a ne întreba: “SA VEDEM ce înseamna PADURE”, nu silva-silvae (la toamna tataie, nota mea), cum ar fi fost normal. El nu întreba “Cum se spune în latineste la PADURE”. Pai padure INSEAMNA PADURE dom’ profesor!
Deci o “SA VEDEM ce este cu hopul”, nici o grija, dar cred ca o sa încep sa cópii la lectiile matale Duduca!
:(
Ptr un om d litr k nu “suna” bin.
Noapte buna!
:(, am uitat, pe … azi.
Chiar circula o leapsa cu primul sarut. Si eu mai trebuie sa o fac… am tot amanat-o. :P
Ce sa faci? Primul sarut?
@ Dan –> Leapsa (daca pentru mine era intrebarea). :)