Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Un copac si un pahar de plastic

Imi plac copacii singuratici. Copacul si umbra, mandrie si umilinta.

Ma tot gandesc la un pahar. Un pahar de plastic ce pluteste in mare. Intr-o mare oarecare. Aruncat peste bordul unui vapor de un oricine.
Cand o sa se intample sa avem o educatie a Naturii? Pana cand o sa avem gresita parere ca Natura este in slujba noastra, cand o sa-i dam inapoi in masura in care i-am tot luat in existenta noastra?

Filed under: Trăiri afective ale mele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: