Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Dialoguri si fantezii in jazz

Fara flori in par sau la mana, fara tocuri sau volanase, vineri seara m-am desfatat ascultandu-l pe Jonny Raducanu si Ion Caramitru. Spectacolul Dialoguri si fantezii in jazz mi-a imbunat retinerea in ale poeziei, m-a determinat sa caut in bibiloteca un volum al lui Nichita Stanescu.
Versurile lui Nichita, ale lui Tudor Arghezi, Miron Radu Paraschivescu, Dan Verona, Lucian Avramescu si ale Anei Blandiana s-au turnat in urechile spectatorilor prin intermediul pianului si a vocii. Dubla interpretare, muzicala si declamativa, a cucerit si fermecat publicul.
Talmacirea hipertextuala a versurilor lui Arghezi a rasplatit actorul de pe scena cu aplauze si voie buna. Calitatea spectacolului s-a datorat intentiei subiacente de a celebra frumosul sentiment al prieteniei. Nichita Stanescu a fost un prieten al celor doi, iar iubirea, deloc voalata, s-a concretizat intr-un formidabil evenimet.
In sala, pe un rand in apropierea scenei, ochii mei sorbeau doua chipuri ilustre. Incantarea vizuala si sufleteasca mi-a provocat si miscari miraculoase in burtica. Procesul de seductie a eului meu reinterpretat a pornit cu un avant pretentios. Loviturile resimtite m-au asigurat de o retroactiune izbutita.
De cat egoism ma fac vinovata straduindu-ma sa am o fetita rafinata?

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

3 Responses

  1. Dan spune:

    Intotdeauna mi-a placut combinatia asta, poezia si muzica: Johnny Raducanu cu Caramitru, Dan Grigore cu acelasi Caramitru, Mircea Vintila cu Motu Pittis si chiar, puteti sa nu fiti de acord cu mine, Tudor Gheorghe cu Paunescu.

  2. ddunia spune:

    @Dan

    Dar de ce sa nu fim?

  3. Dan spune:

    Pentru ca Paunescu e contestat acuma, culmea, pentru ce facea atunci ! Si cel mai tare îl contesta multi din cei ce au cartile lui care se gaseau cu mare greutate pe vremea aceea. Isi mai aduce cineva aminte de pamfletul « Analfabetilor » ? A aparut în 1979 :

    V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
    Cenzori capricioşi ai vremii mele,
    C-o să vă coste scump măruntul moft,
    De a ne face nouă zile grele.

    Şi lumea nu se poate cuceri
    Umflând la cifre şi mimând tumulturi,
    Cu aroganţi şi trândavi doctoranzi,
    Cu papagali care ţin loc de vulturi.

    V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
    Să nu-i păstraţi în spirt învăţătura
    Şi voi, întruna, fără să-l citiţi,
    Îl pomeniţi până vă doare gura.

    V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
    Să luaţi aminte şi să ţineţi minte,
    Dar nu ştiam că v-aţi născut şi surzi
    Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.

    Daca întâmplator cineva o sa spuna ca a fost parasit de piesele grele si ca acestia l-au acuzat apoi ca ar fi furat Cenaclul, eu raspund ca anul trecut a fost un cenaclu prin noiembrie unde s-au reîntâlnit toti cei mari: Tudor Gheorghe, Victor Socaciu, Vasile Şeicaru, Mircea Vintilă, Dumitru Fărcaşu, Doru Stănculescu, George Nicolescu si înca altii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: