Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Şoapte de Dumnezeu

Copiii, adultii si batranii, 3 cuvinte, 3 substantive, 3 momente ale omului…
Ma opresc acum asupra momentelor. Copiii si batranii se trezesc in zori, ii lasa sau ii indeamna Dumnezeu sa priveasca lumea cu ochii larg deschisi. In orizontul lor limpede, adultii isi mijesc ochii, isi taraie trupul.
Ma tot intreb, de ce ne vor zeii somnorosi, greoi, lipsiti de voiciune in zori?
Mara mea imi zambeste larg in fiecare dimineata, iar eu abia ii pot intoarce un suras din cauza toropelii. Iar afara, ei bine, afara simt pe langa ureche şoapte de flori, de roua, de iarba, de Dumnezeu.
Degeaba inspir lacoma aerul, inefabilul se sustrage, se pierde, non comunicarea elementelor naturii si umane naste frustrare.
Ce ni se ascunde? Ce povesti se scriu pe langa noi cu cerneala incolora?
Poate cocosul canta pentru a intrerupe jocurile inconstiente ale oamenilor cu ale zeilor.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

6 Responses

  1. Dan spune:

    Vezi ca iar te-ncurci? Pai mai multa comunicare cu natura decât sa auzi soapte de flori si de roua ce s-ar putea mai mult? Cu Dumnezeu e mai complicat, e bine sa eviti o comunicare directa cu el deocamdata, fiecare lucru la vremea lui. Am sa-ti povestesc cum devine chestia, ceva mai încolo, acum n-am timp de asa ceva. Stiu pe cineva (nu spui cine, persoana insemnata!) care în gradina unui prieten fiind auzea în linistea serii pocnind mugurii copacilor…

  2. ddunia spune:

    @Dan

    Degeaba aud, k nu inteleg nimic, nu prind nici un sens.
    Fizic, chiar simt k pierd ceva, o poveste cu talc, poate!

  3. Dan spune:

    Duduca, daca cineva vorbeste cu Dumnezeu, lumea zice ca se roaga. Daca spune ca l-a auzit pe Dumnezeu vorbind, zice ca-i nebun. Asa-i si cu natura. Ascult-o în sinea ta si nu mai spune la nimeni.
    Cu (tâlc) talc, da, de la cât o dai pe aia mica cu talc (mi-a iesit si acuma!) la fund, numai asta visezi!

  4. ddunia spune:

    @Dan

    Nu o dau cu talc, ci cu crema.
    Si m-am gandit, soaptele de flori, de roua, de iarba, de Dumnezeu sa le luam k pe un vers, deoarece poezia e inefabila.

  5. Dan spune:

    M-am întors în urma (inspiratie!). Intr-un timp spuneai ca nu te omori cu poezia!

  6. ddunia spune:

    @Dan

    Nu ma omor, dar cand o aud cantata de Tudor Gheorghe imi tresalta sufletul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: