Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Iulia Hasdeu

M-am achitat de datoria de iubire. Fara sa incept cu un dar, marturisesc ca nu am ajuns s-o iubesc pe Iulia Hasdeu. O admir si in curand, la un pas pus intr-un lacas al Domnului, o sa-i aprind o lumanare.
Iulia Hasdeu, pentru cine nu stie, a fost fiica scriitorului Bogdan Petricescu Hasdeu. Copil supradotat, intelectuala, poeta, tanara a murit de tuberculoza la 19 ani. Imi pare sincer rau de varsta ei.
Jurnalul fantezist, pe care l-am citit zilele trecute, mi-a tinut o lectie de istorie pe care bucuroasa am primit-o. Ce usor te ajuta capul cand doresti si cu sufletul informatia. Regina Maria, regele Ferdinand, Zizi Lambrino, principele Carol mi-au colorat regal intelegerea.
Tot mai des ma cuprinde o senzatie de usi larg deschise in minte si in suflet.
Cuprinsul Jurnalului m-a facut sa realizez ca un copil, destept sau mai putin destept, nutreste in interior aceleasi sentimente de marire pentru sine cand va veni vremea maturitatii. Mi-am amintit vechi sperante, acum ponosite si uitate. Orice copil care a tinut o carte in mana s-a inchipuit un calauzitor al semenilor sai. Uneori adormeam seara scriindu-mi din minte un viitor de tar Alexandru I, de Rege Ludovic al XIV-lea sau de domnitor Cuza.
Maretia, recunoasterea, succesul si implinirea au curtat orice suflet sensibil.
Iulia Hasdeu, sub pseudonimul Camille Armand, ne poarta fantezist intr-o lume a reusitei profesionale. Construieste neobosit, dar cu un trup terminat, o cariera fulminata si recunoscuta de intreaga Europa pentru scriitoarea Camille Armand.
Ca regina, regina Iulia a Romaniei, se lasa iubita de intreg continentul european. A edificat prin voci, prin fantezie si dorinta viata pe care nu a apucat sa si-o traiasca. Cu un condei priceput, povestile i-au iesit dulci, copilaroase, pline de iubire si oarecum vizionare.
Intr-adevar nu simt iubire pentru aceasta nefericita copila, dar ii respect ambitia si pofta de viata. Destinul ei, povestea ei mi-a confirmat ca visele copilariei ii leaga pe oameni prin speranta si naivitatea cu care cred in realizarea dorintelor lor.
Fericiti aceia care nu scapa de speranta si naivitate.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: