Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Lago di Garda si prapadirea mea sentimentala

Intr-un decor obscur, cu caramizi netezite, la o ora sclava crepusculului, Radu Paraschivescu si-a lansat in Timisoara noua sa carte, Fluturele negru.
Instiintata si invitata de Victor Marian, organizatorul evenimentului, reprezentant al librariei Cartea de nisip, am ascultat in clarobscurul Pubului Jaxx discursul scriitorului despre arta, personaje, negru, Caravaggio si Italia.
Ca orice intamplare ce-mi imbogateste propria poveste, evenimentul de ieri mi-a amintit de Italia. In urma unei calatorii inteprinsa in urma cu 2 luni la Lago di Garda, am revenit in tara cu sentimente puternice si luminoase despre Italia. Totusi nu am pomenit pe foaie sau pe blog de prapadirea mea sentimentala.
Hotarasem sa nu-mi placa Italia.
In Venetia am rezistat.
Peste amintirea Florentei am asternut un praf subtire de nepasare.
Dar Lago di Garda mi-a starpit orice incercare de impotrivire.
Imi place Italia, cu rusine recunosc ca m-as lasa adoptata de soarele ei. Imi trecu prin cap ca Italia s-ar putea sa aiba un soare doar pentru ea.
Lumina Italiei schimba dimensiunile si contextele inimii. In maruntaie creste buna dispozitie fara sa prinzi de veste. Inteleg acum mandria macaronarilor, ba chiar apucaturile fasciste.
Patima si nebunia iubirii, iubire de carne, de idee, de patrie se apara cu apucaturi de smintit.
Pe langa smitelile vechi, port acum si una noua, iar aseara, cu urechea plecata la Radu Parschivescu, Adriana Babeti sau Robert Serban, mintea mi-a calatorit si prin negrul reflectiilor mele.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

5 Responses

  1. Mihai spune:

    eu nu ma pot satura de Italia. nu-mi sunt dragi broscarii, mai ales cei ce populeaza zonele turistice dar stilul lor de viata imi este pe plac. de mancare si de vinuri nu mai vorbesc. drept e ca si coasta nordica a Ceoatia are toate astea, dar parca tot prefer Italia. poate si pentru ca nu pricep o boaba de croata si mi se pare ca nu poti sa intelegi pe deplin locurile si oamenii daca nu vorbesti cu ei limba nativa. de acord ca poti rezista farmecele canalelor venetiene dar eu raman indragostit de culorile caselor din Burano si de cravatele de matase din magazinele pentru barbati. vreau sa stau cateva saptamani in sudul mai sarac al Italiei, sa-mi cumpar rosii din piata si raci de la pescari. acum doua seri ascultam piesa maestrului Nino Rota – bruccia la terra, de fiecare data ma duce intr-o Sicilia a inceputului de secol. asta ar fi un dialect pe care mi-a place sa-l invat.

  2. dunia spune:

    @Mihai

    In Croatia nu am ajuns, nu pot comenta nimic. 2 sedusi de Italia, si probabil, k in cantecelul cu elefantii, putem continua sa numaram.
    Cravatele? E bine de stiut!
    Iar daca poftesti sa inveti dialectul, iti urez succes. :)

  3. Mihai spune:

    as vrea sa fiu intrebat in legatura cu cine se mai numara, nu ma pot numara chiar asa cu oricine.
    multumesc pentru urarea de succes! de parca totul e dupa cum poftesti!

  4. dunia spune:

    @Mihai

    Te poti numara linistit, atata vreme cat nu esti oricine. Nu e totul dupa cum poftesti, dar a invata un dialect sta in puterile tale.

  5. Mihai spune:

    m-am mai linistit acum :)
    multumesc pentru incredere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: