Pana azi am dezvoltat o puternica fascinatie pentru Constantin Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Tudor Gheorghe, F.M. Dostoievski si cosmeticiana mea. Primesc de la ea foarte mult, sufletul trage si suge vorbele si calmul ei.
Cosmeticiana a deschis o fereastra in minte cu propozitia: vina este a mea.
La ultima intalnire cu ea, sorbind un ceai, razand si dialogand aparent intr-o flecareala lipsita de sens, m-am surprins meditand si cautand ceva in mine, m-am aplecat atat inspre mine, incat am picat.
Azi ma ridicai rasfoind cartea ce mi-a dat-o spre lectura. M-a asigurat ca nervii mei vor fi invinsi. Nervii mei sunt distrati. Parcurgand cateva pagini, realizai ca de fapt lectura cartii imi revine mie altfel decat a crezut ea. Scopul s-a sucit si ma poarta acum spre o cunoastere mai simpla, spre cunoasterea ei. Citesc cartea pentru ea, nu pentru mine si nervii mei.
Si mustacesc la fiecare rand ce-mi lasa firmituri din adunarea existentei ei spirituale. O percep intr-o continua cautarea a echilibrului si a dragostei, a echilibrului in dragoste.
Si imi lipsesc oamenii cu spirit, carora nu le este rusine sa-si incarce existenta si cu astfel de trairi.
Nota: Bloggerita draguta caut parteneri de dialog spirituali, cerinta obligatorie cere schimbarea fanteziei, as vrea sa-mi ocup timpul cu constiinta, nu cu jocul carnii.
Filed under: Trăiri afective ale mele
Dunia 
Dar ce eterogena este colectia ta de fascinatii! Alfel vrusesem sa incep comentariul, dar nu m-am putut abtine. Paranteza: din cate stiu, sunt in Timisoara nu cu mult inaintea ta, si cu toate astea mie mi-a disparut, aproape enervant, perfectul simplu. Nu reusesc sa-l spun fara sa para stingher, ce sa mai zic de scris. De fiecare data cand il citesc la tine, zambesc in sinea mea. Mi-e drag sa il vad si aud, si nu reusesc sa inteleg de ce imi pare asa strain sa-l spun.
Revenind, draga bloggerita, la schimbarea fanteziei, eu cred ca e mai bine sa descoperi multiple valente si sa nu fortezi schimbari. Schimbarile, nu se fac fara un catalizator, indeobste timpul daca vrei sa treaca treaca lin, pentru ca cele abrupte duc la, sau au partea lor de suferinta.
Tastatura telefonului imi limiteaza foarte tare dorinta de debate… dialog vroiam sa zic. Dar abia astept. :)
@Mihai
Apropo de perfectul simplu, cauta sa vezi de ce ai renuntat la el, raspunsul ar putea foarte bine sa nu-ti placa.
Eu nu am reusit sa-l las in urma, la inceput, iar apoi, nu am vrut sa mai renunt la el.
Nu fortez nimic, am scris doua texte, acesta si cel precedent, cu o constientizare a celui de-al treilea ochi. Vreau sa ma schimb si sa caut mai mult in suflet.
Dar cautarea asta necesita un maestru, un guru, spun cartile de filosofie. Cum nu dispun de asta, firesc k o sa apelez la carti.
„A bit of a fight in you. I like that!” spunea personajul meu preferat din The Dark Knight. Nu spuneam ca nu stiu de ce nu folosesc perfectul simplu, ci de ce mi se pare asa strain. Nu te grabi cu dojana. :)
Parerea mea este ca nu trebuie sa te opresti din cautarea unui mentor niciodata pentru ca lecturile pot ajuta pana la un punct. Daca te ajuta experienta mea de pana acum, chiar daca e vorba de domenii diferite, ti-as zice sa nu cauti un guru. Ar fi o risipa de timp si o sursa de dezamagiri. Foloseste oamenii pe care i-ai apreciat de-a lungul timpului pentru a-ti dezvolta sau descoperii acea parte a ta cu care intra ei in rezonanta. Si pe urmatorul pentru urmatoarea parte si tot asa. Eu asta incerc sa cladesc. Mentorul sau mentorii intotdeauna vin in completarea lecturilor sau studiului, dar asta cunosti probabil mai bine decat mine.
PS sportul meu preferat in facultate a fost debat-ul. se intampla sa mai arunc in aer cate o contradictie, doar asa, sa vad cum incolteste. m-am simtit usor pus la punct in comentariul tau. But I won’t tell if you won’t! :)
Se spune ca maestrul sau mentorul apare atunci cand esti pregatit pentru el. Repet si eu ce spun alti cautatori intr-ale spiritului. Drumul ti-l deschizi si urmezi singur, maestrul nu e decat lampasul care te ajuta sa nu orbecai prin fundul pesterii.
@Mihai
Discutia asta cu perfectul simplu o mutam intr-o realitate palpabila, poate un ceai, o cafea, un lapte praf.
Merg mai departe cu discutia din jurul mentorului. Nu as cauta un guru niciodata, caci sunt mult prea sceptica. In afara acestor conceptii, cunosc marturii ale unor cautatori spirituali ce au confirmat falsul si escrocheriile unor asa zisi guru.
La capitolul „edificarea fiintei mele” stau binisor. Am avut profesori care m-au marcat, le pastrez ochii, gesturile si vorbele ca pe ceva sfant. Aici ma impiedic putin, caci inca nu-mi pot exprima sacrul interior, deci s-ar putea sa-mi lipseasca.
Mi-e foame si sete de carti si cunoastere, dar ma obsedeaza ideea k nu am suflet dispus sa suporte o revelatie.
Pe langa profesori, am simtit unii oamenii, energia lor s-a asezat nesimtitor in aproapele meu. Cand simt calm si foame in jurul unor persoane stiu ca atunci castig. Nu cred k este nevoie sa specific ce anume castig.
@luca
Cu siguranta nu sunt pregatita, dar daca o sa ajung vreodata in acel punct sper sa fiu asemenea lampasului de care amintesti, sa ma lungesc si eu de-a lungul fiintei acelui mentor.
ok, lapte praf it is!
de lunea viitoare ma intorc la serviciu si voi fi in centru in timpul zilei. dupa-amiezele mi le rezerv pentru alt amator de lapte praf :)