Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Unii colegi nu-ti mai vin

Se apropie intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Nu ma lamentez, nu plang anii care au trecut, nu as da timpul inapoi. Timpul meu ma prinde in fapte si in exprimare, inchide un ochi la un pas calcat stramb si cel mai important imi pasuieste gura sloboda.
Clipita asta e aristocrata, nu-mi mai muncesc fiinta, o slefuiesc. Decantez acum episoade si oameni din trecut. Redescoperirea unor fosti colegi de generala sau liceu ma intereseaza gneseologic, capacitatea omului de a cunoaste realitatea.
Personal, consider ca primele doua decade din viata unei persoane se aseamana intr-un mod ordinar cu un cos. Depozitezi in el multe cunostinte si relatiile cu acestea fara nici un adaos de constiinta. Si trec anii, iar cosul se umple.
In momentul asta, constiinta navaleste si terfeleste. Desi ai adunat atatia ani oameni si momente, realizezi cat esti de singur. Nu pot identifica exact secunda revelatoare, dar cu certitudine sentimentul deregleaza canalele de energie ale omului.
Fostii colegi nu ti se mai potrivesc, unii, altii iti vin ca o inghetata intr-o zi torida, deliciosi si alinatori. Unii insa ma fac curioasa.
Chipul mi-e familiar, dar gura ce le rosteste teoriile de viata ma trimite imediat cu gandul la cos si la secunda revelatoare. Cine sau ce le-a modificat conceptul si le-a slutit imaginea?
Exista in viata noastra de elevi ai lumii intamplari definitorii pentru educatia noastra si titani carora le cedam o suprafata mica din noi. Gazda asta cotropeste, eu ii zic „a vorbi din auzite”.
Si astfel, unii vorbesc vorbe toata viata.
Asadar, unii colegi nu-ti mai vin, nu ti se mai potrivesc, nu mai ai ochi sa le recunosti vecinatatea si te indepartezi firesc din calea lor.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

3 Responses

  1. MeetTheSun spune:

    Acum 2 ani a fost si intalnirea mea de 10 ani. M-am „gasit” cu nici doua saptamani inainte dupa niste cautari asidue. Cativa dintre colegi au vrut sa le vin si au reusit. Un gest impresionat mai ales ca amintirile mele legate de liceu nu sunt deloc extraordinare.

    Regasirea a fost tare interesanta. Vietile noastre se schimba enorm in 10 ani. Daca in liceu eram un copil asocial si nu prea luat in seama, dupa 10 ani eram exact opusul. Mi-am dat seama din mirarea cu care m-au recunoscut, dar si din increderea in mine pe care acum o am asa cum mi-as fi dorit pe vremuri.

    Revederea dupa 10 ani nu e doar cu colegii ci si cu noi insine. Prin ei, ne vom aminti de noi.

  2. iYli spune:

    Nu am fost la intalnirea de 10 ani tocmai pt ca era pierdere de vreme. ::))

  3. dunia spune:

    @MeetTheSun

    Abia astept si eu intalnirea asta, recunosc. Felicitari pentru increderea in sine, asta ma poarta cu gandul la o persoana cu o anumita evolutie, nu doar inaintare in viata avand doar meritul de a aduna ani.

    @iYli,

    Eu nu o consider o pierdere de vreme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: