Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Sufar de un tipar

Sufar de un tipar, acela de a ma cocota pe tocuri si de a-mi purta cele mai splendide rochii si accesorii la teatru. Extravaganta mi-am ingaduit-o la serate cu preocupari intelectuale.
Marti seara, am pasit febril in incinta teatrului din Timisoara. Starea infrigurata mi se tragea de la o curiozitate. Nu-l mai vazusem niciodata pe Stefan Banica Junior pe o scena de teatru.
Ei bine, bifez acum o casuta imaginara in capul meu. L-am vazut. Am fost atenta la piesa, am apreciat jocul actorilor, am admirat silueta lui Banica, m-am cam plictisit.
Piesa, Descult in parc, este foarte lunga si s-a jucat intr-un singur act. Pardon, la un moment dat am simtit ca ma desprind de scaun si ma vedeam fugind afara. Dar am sezut cuminte, iar finalul castiga spectatorul. Piesa, fara a fi exceptionala cum este prezentata, devine pasabila si delicioasa cand personajul lui Banica se pierde cu firea.

Joi seara, am mers sa-i vad pe fostii Deko, actualii Vio, Costel si Teo. Si aici, la fel de indoita ca la teatru, am apreciat, aplaudat si ras cu o minima energie din partea mea. Nu ma deranjeaza vulgaritatea baietilor, persiflarea si mistocareala lor despre mirobolantele fapturi asemanatoare mie, doar ca rasul in spectacolele lor tine si de o anumita apreciere, iar lipsa lui ar trebui sa-i preocupe pe ei, nu pe doamnele sau domnisoarele prezente. Dar m-am simtit bine, iar pe alocuri, hohote mi-au impodobit chipul.

Duminica seara, reusii sa astern si impresiile incaltate sau descaltate ale celor doua spectacole.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

3 Responses

  1. Vladimir B. spune:

    de ce tocurile înalte să fie ”un tipar”? sau splendidele rochii…Nu găsesc că e așa – vremea eleganței simțite nu a trecut!

  2. dunia spune:

    @Vladimir B.

    Se poate, dar eleganta trece k extravanganta acum, asa cum am notat. Chiar si la Bucuresti la teatru, unde ma asteptam sa vad mult mai multa eleganta, tot de extravanganta m-am lovit.
    La ultima piesa de la Bucuresti, am zarit-o si pe Andreea Raicu, una din rasfatatele patriei, dar la teatru a adoptat blugi si tricou, nici una din splendidele tinute in care pozeaza pentru copertile revistelor.

  3. Vladimir B. spune:

    La București demult lumea nu mai merge la teatru bine îmbrăcată, adică în veșminte de seară…apar acolo ca pe stradă)
    Iar AR nu are de ce să se formalizeze; doar pentru aparițiile în reviste e plătită – la teatru, bănuiesc, își plătește ea biletul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: