Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Vitelul de aur

In loc sa adun cuvinte pentru un camp semantic al romanului Vitelul de aur al lui Ilf si Petrov, o sa imping imaginatia pana intr-o margine de portativ. Intre liniile orizontale si paralele o sa fortez cu note de comunism hazliu.
Da, am descoperit si eu ca epoca cenusie si mlastinoasa a omenirii numara si episoade comice.
In loc de note muzicale, o sa urc pe portativ personajele din Vitelul de aur, Osap Bender, Balaganov, Panikovski si Koreiko. Nu ma afund in cercetare, dar probabilitatea ar putea fi certitudine in comicul de nume.
Renunt la recenzie, nu pun fundite, nu critic, nu apreciez romanul, il savurez.
Timpul romanului apartine unui manierat cititor, timpul din roman se invarte intre acele talentului si imbecilizarii, loialitatii si adularii, paricularului si colectivului, tragicului si comicului, lumii vechi si lumii noi, visului albastru si orei fara culoare.
In timp ce dai paginile, buricele degetelor transmit si stari de bine si nevroze ale cantecului comunist.
Trei culori cunosc pe lume…
… zicea imnul nostru.
Trei culori exista pe lume, dar comunistii n-au trait invaluiti in ele.
Personajele lui Ilf si Petrov calca in picioare fudulul comunism, demonstrand in numeroase situatii ilare, ca un sistem ce abunda in foi plimbate, in functionari ce au parasit acum un minut biroul, in stampile universale, in industrializare batjocorind cultura nu va domina niciodata lumea, chiar daca a inghenuncheat-o pana la sange.
Mai jos o sa iau din carte niste scurte citate expresive la randurile de mai sus. Comunismul nu se materializeaza, caci nu are o formula pentru esenta pe care, armate de huligani au incercat s-o imprime pe pielea umanitatii.

Draga mea Tilly, ii scria inginerul logodnicei sale la Aachen. De zece zile sunt la Cernomorsk, dar n-am inceput inca sa lucrez la concernul Hercules. Mi-e teama sa nu mi se scada aceste zile din sumele ce mi se cuvin in baza contractului.

Micuta mea scumpa, duc o viata ciudata si neobisnuita. Nu fac absolut nimic, dar primesc banii regulat, la datele stabilite prin contract. Stau si ma minunez. Povesteste asta si prietenului nostru, doctorul Bernhard Herngross. O sa i se para interesant.

Scumpa fetita. Ma grabesc sa-ti comunic o stire imbucuratoare. In sfarsit, patronul meu, Polihaev, ma trimite sa lucrez in productie. Dar ceea ce ma uimeste, draga Tilly, este ca la concernul Hercules asta se cheama a da in fabrica. Noul meu prieten, Bomze, mi-a spus ca sunt trimis in productie ca pedeapsa. Mai intelegi tu ceva? Si tu ca tu, dar ce o sa inteleaga din asta bunul nostru doctor in matematici, Bernhard Herngross?

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: