Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Musil la gunoi, Musil inapoi

Nu stiu cum isi petrec unii ultimele zece minute din vacanta, dar eu, saptamana trecuta, dupa ce am alergat pe coridoare dupa cameriste, mi-am afundat mainile, pana la coate, in pungile de gunoi ale hotelului.
L-am uitat in camera, dupa ce mintea mea daduse deja vreo doua remindere, pe Musil, iar grecii astia, cretanii mai exact, nu pastreaza nimic din camere dupa ce sunt eliberate de turisti. M-au obligat astfel, grecii si iubirea de carte, sa scotocesc in gunoi.
Imi pierdusem orice speranta sa dau de Musil printre masline, bureti de baie, sticle, ambalaje de smochine sa zicem, cand coperta tare, cu hartie lucioasa i-a suras retinei mele.
Nu stiu ce inseamna ziua nuntii, dar ziua aia, cand am zarit cartea prin plasticul fad al pungii de gunoi, a fost una dintre cele mai fericite zile din viata mea.
Mizerabila apoi, coperta, am mers totusi cu ea strans lipita de piept pana la baie. Am curatat-o cu aceeasi atentie cu care curat funduletul Marei, cu grija, cu multa afectiune.
Tocmai grecii sa-mi faca mie asta?
Ei l-au dat lumii pe Homer si femeilor pe Zorba.
Iar cretanii, in 2011, il arunca pe Musil la gunoi.
In timp ce curatam coperta la baie, de undeva de sus, din susul scarilor nu de la Dumnezeu, o voce m-a strigat sa urc, autocarul deja astepta dupa noi.
Mi-am apucat in fuga bagajul, iar drumul de intoarcere a fost unul fericit doar pentru ca norocul sau Domnul mi l-a dat pe Musil inapoi.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

3 Responses

  1. MeetTheSun spune:

    M-a trasnit o imagine groteasca de tabloid „intelectualii romani cauta in gunoi”, dar fara a fi indignata ci vazand totul ca pe o virtute.
    Altfel cred ca a fost o adevarata aventura scormonirea si stii cum se spune „poate ca Dumnezeu te-a incercat”.

    Apropo de asta circula pe net o pilda cum ca un nene si cainele sau, amandoi morti, mai umblau totusi prin lume. Ajunsi la o poarta au intrebat ce e si li s-a raspuns ca-i raiul. Omul a vrut sa intre sa bea apa, dar cainele nu avea voie asa ca n-a intrat nici el ci a mers mai departe.
    La o alta poarta iarasi a intrebat ce e acolo si i s-a raspuns tot… Raiul. Si daca a cerut apa pentru el si pentru cainele sau, au primit amandoi. Curios omul a intrebat de ce prima poarta se autonumeste tot rai daca in fapt e iadul si raspunsul a fost cat se poate de simplu: trierea.

    Revenind la Musil al tau bine ca nu s-a „pierdut” in tomberoanele noastre. Gunoiul e tot gunoi, dar cei care il arunca sunt diferiti.

  2. melciu spune:

    baieti interesanti grecii astia, cretanii mai exact. au mereu ordine in viata, nu tu nostalgii sau regrete, clar nu au disposofobie, si aparent, acum nici Musil.

  3. dunia spune:

    @MeetTheSun

    Imi place ce ti-ai imaginat in prima propozitie, e amuzant. Imi place pilda pe care ai evocat-o, ma indispune concluzia.

    Tu esti romanca, eu sunt romanca si am cautat in gunoi dupa o carte, am nadajdea k exista multi oameni ca tine si ca mine, iar tu esti un om cu un suflet tare frumos.

    @Mihai

    Cum sa nu fie relaxati cretanii astia cand traiesc in paradis? Asta e o vorba de la un cretan care fusese invitat sa calatoreasca in afara insulei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: