Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Firesc ar fi sa fiu miliardara la Iantu

Citesc mult si uneori prost, prost in sensul ca mi se pare ca raman cu foarte putine cunostinte. Firesc ar fi sa fiu miliardara la Iantu, dar nici nu as indrazni, caci mintea mea selecteaza si din rezumat.
Uneori ma blochez pe unele fraze si nu mai am habar carui scriitor apartin. De cateva zile neuronii fac tumbe datorita fortei de atractie a unei idei, relatiile oamenilor inchipuite ca un organism. Cred ca afirmatia ii apartine lui Noica, dar cu siguranta mintea nu-mi ofera o certitudine.
Daca relatiile dintre oameni ar fi asijderea unui organism am castiga mai mult intr-o realitate a simturilor, caci uneori ne grabim sa inlocuim persoanele din viata noastra. Falsa impresie ca oricine poate fi inlocuit, ca oricare poate face munca lui oricine tulbura putin buna functionare dintre oameni.
Fiecare isi are rolul lui, iar cand incercam sa operam intr-un lot inchegat se clatina existenta, revenim la Antichitatea marilor intrebari si ne confruntam cu mazga si intunericul Evului Mediu.
Atrasa de ideea asta, am plonjat spre o meditatie personala. Rolul meu in acest organism. Credeam ca am un rol de carja pentru caractere slabe, in general m-am convins ca in toate relatiile mele am ajuns cu scopul precis de a ajuta. Acum ma indoiesc de tot. As vrea sa-mi sterg istoria propriilor simturi si sa raman doar cu judecata, caci azi, dupa multe meditatii la tavan, cred ca exista posibilitatea si sa reprezint raul in viata unor persoane din jurul meu. Nu ca eu as fi intruchiparea raului, ci ca eu le arat cu degetul raul din viata lor.
Ce este raul? Pentru unii lipsa lui Dumnezeu, pentru altii lipsa confortului, pentru unele lipsa unei genti Vuitton, pentru altele incultura.
Oricum ar fi, acest rol nesuferit m-a cam derutat. Folosesc pe post de intaritor cartile, dar actuala lectura ma poarta printr-o istorie a filozofiei si imi sporeste deruta. Imaginar, privesc in hau. Vad atatea puncte de lumina, incat zambesc involuntar, dar fondul e negru, iar negrul nu traduce absenta lui Dumnezeu, negrul asta ma nenoroceste pentru totdeauna.
Ce e sufletul? E respiratie, e constiinta, e iubire, e chipul fetitei mele?
E un mare semn de intrebare, si tocmai de aceea iubesc oamenii, iubesc ca sa se distraga de la nenorocirea de a nu-si putea explica ce salasluieste in trupul pe care ni-l purtam in lume.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

8 Responses

  1. Monica spune:

    Si mintea mea e foarte selectiva, iar memoria imi face destule deservicii pentru a putea retine tot ce mi-as dori.
    Din concluzia ta reiese ca iubirea e o diversiune. Interesanta abordare. Nu m-am gandit niciodata la iubire in mod particular ca diversiune, dar cred ca mai tot ce facem e in spiritul distragerii de la lucruri mai presus de puterea noastra de intelegere sau acceptare.

  2. dunia spune:

    @Monica

    Iubirea este o dovada ca Dumnezeu exista in fiecare dintre noi.

  3. MeetTheSun spune:

    Ai pornit de la memorie si minte si ai ajuns la suflet si iubire – iata fireasca curgere a firii. Si totusi, sunt atatia oameni pentru care mintea sondeaza si retine foarte rapid atat de multe lucruri pe cat sufletul le e tot mai inchis si mai lipsit de vlaga. Oare, cand mintea cuprinde totul, sufletul se reduce la iubirea de sine?

    p.s. pana la un anumit punct al vietii mele, pana la „marea drama”, aveam o tinere de minte ce ma surprindea chiar si atunci cand nu investeam deloc eforturi in culegerea informatiei. In perioada declinului – acum un mare gol din care nu mai retin nici ce simteam… – nu doar ca n-am adaugat informatii noi, dar am si sters din cele vechi. Chinul a urmat dupa cand, ridicandu-ma, am descoperit ca nu mai sunt acceasi, ca trebuie sa o iau de la capat cu multe, inclusiv cu propria memorie… Nu pot sa nu ma intreb daca aceasta „restartare” ar fi venit oricum sau intamplarea vietii a facut ca ea sa se produca??!

  4. Monica spune:

    Din pacate cu ideea asta nu rezonez :)

  5. dunia spune:

    @Claudia

    Oare sufletul chiar se poate reduce la iubirea de sine? Sufletul se regaseste intotdeauna in seamanul de langa el cu o minte care cuprinde tot sau cu o minte careia ii scapa tot.
    Ma tot gandesc de cateva zile la suflet, inca nu-l pot cuprinde in nici o formulare.

    @Monica

    Dar de ce sa-ti para rau? De aici putem sa obtinem o suculenta schimbare de opinii. Pe mine clar m-ar ajuta, pe langa placerea care mi-ar reveni in urma unui asemenea subiect de discutie.

  6. Monica spune:

    :) Am spus din pacate, pentru ca ma bucur atunci cand descopar lucruri in comun cu oamenii din jur.
    Ma ajuta si pe mine schimbul de opinii, dar cred ca ar fi o discutie prea lunga pentru un comentariu pe blog si nepotrivita cu subiectul postarii. Nu? :)

  7. dunia spune:

    @Monica

    Discutia ar fi extrem de lunga, nu stiu daca nepotrivita. Putem sa pastram subiectul pentru un posibil schimb de idei in fata unei cesti de ceva. :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: