Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Lagărul de concentrare Dachau

Într-o zi un om poate să facă exagerat de multe lucruri, eu adunai azi multe amintiri, una dintre ele reuși chiar să mă facă să plâng. Mi-am dorit întotdeauna pentru sufletul meu stări care să mă lase fără respirație.
Am așteptat în fața lui David.
Am inspirat și expirat.
Am așteptat în Barcelona, Veneția, Paris și Africa.
Am inspirat și expirat.
Azi, la lagărul de concentrare Dachau, fără măcar să prind de veste, lacrimile începură să curgă și nu mai putui să respir. Mă sufocam într-un spațiu deschis. Trăsei aer în piept și mă duru. Îmi ștersei lacrimile puțin rușinată, dar apoi le lăsai să alunece în voie pe obraz.
Părăsii muzeul cu pași mari, grăbiți, nu mai putui să suport.
Afară merserăm de-a lungul unei alei unde au fost, în anii 1937-1945, barăcile deținuților. Continuai să plâng fără consolare.
Nu-mi plac deloc aceste muzee, dar sunt atât de necesare, niciodată să nu ni se permită să uităm, niciodata.

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

6 Responses

  1. Monica spune:

    Inteleg foarte bine trairea… si ca o coincidenta, chiar azi am cautat „Fabrica Mortii” in cateva anticariate. Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia s-o recitesc…

  2. midush spune:

    Cred ca un album potrivit cuvintelor „durere” si „razboi” ar fi „The Final Cut” al celor de la Pink Floyd. Concepute initial ca piese pentru filmul The Wall, o parte dintre piese nu au fost acceptate, dar apoi reunite in acest album. Acesta a fost si ultimul album Pink Floyd in care apare Roger Waters, sedintele de studio fiind unele dintre cele mai tensionate ale formatiei.

    The Final Cut (album) pe Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Final_Cut_%28album%29

    Album complet The Final Cut: http://www.youtube.com/watch?v=cFrilwRtvN8

    Piesa The Final Cut: http://www.youtube.com/watch?v=XPPpJCZb-L8

  3. midush spune:

    Iar ca dialog, o continuare la „sa nu uitam niciodata” ar fi: „Never again, never again…”, o replica in fundalul piesei Terminal Frost (instrumentala) de pe albumul Momentary Lapse of Reason (Pink Floyd).
    Gandurile unui detinut de la Dachau? Ar putea fi regasite in piesa A New Machine de pe acelasi album:

    I have always been here
    I have always looked out from behind these eyes
    it feels like more than a lifetime
    feels like more than a lifetime

    Sometimes I get tired of the waiting
    sometimes I get tired of being in here
    is this the way it has always been?
    could it ever have been different?

    Do you ever get tired of the waiting?
    do you ever get tired of being in there?
    don’t worry, nobody lives forever,
    nobody lives forever

    A New Machine – Terminal Frost: http://www.youtube.com/watch?v=3rccB7QOpMU

    • dunia spune:

      is this the way it has always been?
      could it ever have been different?

      Versurile astea doua, fără poezie, eu sunt convinsă că au fost în gândul fiecărui deținut, cu excepția copiilor, poate. Ei luau lumea așa cum o primeau, iar măcelarii aceia de naziști le creau obișnuințe pline de moarte și umilințe.

      • midush spune:

        Copiii nu aveau termen de comparatie. La fel se intampla (poate pe dos) si cu schimbarea de la noi din 1989…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: