Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

d. Dachau

Îmi vine foarte greu, după textul despre Dachau, să scriu despre orice altceva. La fel mi-a fost și după textul Prima îmbrățișare în neființă.
Mă simt netrebnică.
Și cum acest sentiment trebuie oarecum controlat, pentru echilibrul meu psihic și sufletesc, o să mâzgălesc azi despre unele spectacole la care am fost și despre cartea pe care o citesc acum.

Săptămânile trecute am fost, pe lângă Pink Martini, și la spectacolul lui Alexandru Tomescu și la o piesă de teatru, Profesiunea doamnei Warren.
Despre spectacolul lui Alexandru Tomescu pot spune atât:
Am fost la acest spectacol.
Muzica nu m-a prins, m-a sedus însă teatrul non-verbal al Anei Pepine și al lui Paul Cimpoieru.
La piesa de teatru am încercat o mare satisfacție. Finalul a fost bezmetic.
Să ferească Dumnezeu ca fiecare să facă în viață ce crede că are dreptul.

În prezent, pe lângă Hemingway, citesc și Trilogia culturii a lui Lucian Blaga. Despre Blaga ar trebui să scriu un text separat, pe mine m-a surprins foarte mult viața intelectuală a acestui om.
Joi, în timp ce zburam spre Germania, am găsit în groasa carte din mâinile mele următoarele rânduri:
Din momentul în care inconștientul unui ins și-a găsit o întâie categorică expresie într-un anume orizont spațial, întotdeauna structurat într-un anume chip și nu altfel, conștiința insului se poate deplasa prin orice peisaje, oricât de diverse, în pofida împrejurărilor caleidoscopic schimbătoare, conștiința insului va fi pătrunsă de rezonanțele adânci și grave ale orizontului său inconștient unic, persistent. De ecourile orizontului inconștient se vor resimți permanent creațiile spirituale ale insului, indiferent de peisajele în care el e vremelnic statornicit. Operăm astfel o disctincție adânc tăiată: un lucru e orizontul de peisaj multiplu și divers al conștiinței, și străin de acesta ca orice obiect; și cu totul altceva e orizontul spațial unic al inconștientului, ca parte integrantă și organică a acestuia.

Acest fragment explică o parte din teoria lui Blaga despre orizontul spațial al inconștientului.

Când am citit aceste rânduri gândul mi-a zburat la arakelian, la cora, la dan și la costel. Poate îmi răspund ei de ce.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

6 Responses

  1. Costel spune:

    E greu de raspuns; a inceput campionatul european de fotbal :)

  2. cora_ spune:

    Adica acest „orizont spatial unic” nu poate fi influentat de mediul exterior, odata ce a fost prestabilit? E ca o piatra, adica, pe care n-o erodeaza nici-o apa??? :))
    E o teorie care POATE fi valabila, ca oricare alta… :)

  3. Monica spune:

    =)) Raspunsul lui Costel e absolut genial!

  4. dunia spune:

    Da, da, asa e Costel, absolut genial. :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: