Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

O capră în Alpi, un curcubeu în Ungaria și tei în România

Săptămâna trecută în Tirol, la Seefeld, ne-am avântat să facem și o drumeție în Alpi. Am fost într-un loc extraordinar, sunt sigură. Ochii au fost cei mai păgubiți, abia au zărit prin ceață, de aceea îmi place să zic că cele câteva zile în Austria le-am petrecut cu capul în nori.
Am urcat cu trenul până la o cotă, de acolo cu telecabinele până la 1800, iar până pe la 2500 am luat-o la picior, eu și un prieten, ceilalți s-au lăsat păgubași.
Am înaintat în dimineața aia într-o orbire albă, uneori, o fereastră în nori ne mai permitea să bănuim măreția peisajelor alpine.
Am urcat și am urcat, am traversat o porțiunea de zăpadă în cizme de vară. Gâfâind am mai mers de-a lungul marcajelor, iar acolo unde nu am mai zărit nici un marcaj, doar o capră s-a uitat la noi.
Nu știu cum arată Alpii la 2500, dar eu am urcat și nu-mi pare rău. Am fost și inconștientă, o inconștiență sinonimă cu prostia, dar tot nu-mi pare rău. La coborâre cerul s-a limpezit puțin cât să ne facă în ciudă cu verdele crud pe care ni l-a ascuns în nori.
La întoarcerea în țară, în Ungaria, am mers cu curcubeul în față. După norii obraznici din Austria, Ungaria mi-a răsfățat ochii în splendidele culori ale soarelui și ale apei.
Iar acasă, am coborât direct în miresme de tei.
În ultimele zile am simțit că Natura mă îndrăgește.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

14 Responses

  1. Dan spune:

    Si capra? N-ai pomenit de ea!

    • dunia spune:

      Cum nu am pomenit?

      Gâfâind am mai mers de-a lungul marcajelor, iar acolo unde nu am mai zărit nici un marcaj, doar o capră s-a uitat la noi.

      Uite capra!

  2. arakelian spune:

    haha, capra relateaza :))))

  3. Vladimir B. spune:

    Poate nu întotdeauna înălţimile trebuie văzute, simţirea lor devine mai presus de ochi!

    • dunia spune:

      Uneori chiar nu trebuiesc vazute, dar de verdele Alpilor as fi vrut sa ma pot bucura. Dar nu ma plang, am fost intr-un loc extraordinar, stiu asta.

      • Vladimir B. spune:

        desigur, e mai bine să ştii decât să vezi, doar. Bucuria ştiinţei (şi a cunoaşterii) copleşeşte adesea frivolitatea vederii sterpe)

  4. Ring de dans spune:

    Superb, la 2500 m inaltime as fi urcat si eu! Imi place sus pe munte, e un sentiment de libertate care nu seamana cu nimic altceva :)

  5. dunia spune:

    @arakelia

    Am umblat pe carari de munte, bine totusi ca sunt capra neagra. :)

    • arakelian spune:

      am dat intr-o zi, nas in nas, cu caprele negre. In Retezat, in rezervatia naturala,trecea o turma spre rezervatia stiintifica ( incepea dincolo de creasta, loc unde nu intra decat 2 cercetatori pe an, si 3 biologi). Mi-au rasarit in fata, 4-5, de dupa o colina. M-am oprit speriata, fara replica- eu capre negre la nici 100m nu am mai vazut. Nici ea nu a mai vazut oameni asa aproape, avand o reactie similara: stateam fata in fata, nemiscate, ea dand din coada, eu din puls. Probabil nu au parte des de oameni, si nici de oameni galagiosi. momentul de privit ochi in ochi a durat 2-3 secunde, sau o vesnicie.
      A plecat zburdand, alaturi de suratele ei.

      P.S. de ce li se zice capre negre, cand ele sunt maron inchis?

  6. dunia spune:

    Mai degraba intr-un film despre Martin Luther King si superioritatea rasei albe. Sau roz?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: