Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Un timp frumos românesc în Rusia

Am scris în textul de data trecută că în Rusia, la primul pas, la primul ochi, m-am izbit de un fel de a fi românesc. Ma refeream la dezordinea pe care am zărit-o pe un geam de tren, natura părea că se împrăștie în Rusia la fel ca în România. Apoi blocurile. Am respirat geografic, căci mă aflam în altă țară, dar am perceput românesc.
Adevarul este ca am petrecut un timp frumos românesc în Rusia. Am întâlnit basarabeni la un restaurant în Sankt Petersburg, restaurant în care am intrat în fiecare zi, așa ne petreceau la plecare, mai intrați la noi.
Noi zâmbeam și intram. Am intrat 3 zile. În prima zi, când am comandat în engleză și ni s-a răspuns în română, o veselie aproape lipsită de logică a cuprins toată gașca noastră. Băiatul care ne-a servit, a strigat înspre bucatărie de unde au mai apărut alte doua fete, basarabence. A doua zi, de cum am intrat, ieșeau de la bucătărie și ne zâmbeau cald și cu bunăvoință.
La Moscova, am întâlnit români în Piața Roșie și la hotelul unde am stat. Am avut noroc și de un basarabean, angajat al hotelului.
În Moscova ne-am pierdut mult prin mulțimea de oameni, și cum acest oraș nu este un punct turistic, am descoperit acest fapt acoperindu-mă de uimire, am putut să ne plimbăm pe străzi și să observăm spiritul rusesc. Oameni tolăniți în iarbă, un muncitor pe o treaptă cu o sticlă de bere în mână și vreo două golite pe lângă el, fete cochete și fete despuiate. Punct. Aici trebuie să insist puțin.
Multe fete despuiate, multe fete împletite. Le-am admirat părul, dar rochiile acelea mulate care abia acoperă fundul mi-au displăcut.
Din nou, un fel de a fi românesc.
La metrou, mulți oameni citeau. Mi-a părut rău că nu am putut să citesc peste umăr nici un titlu. Literele lor m-au trasformat în oarbă, deși zăream foarte bine cerneala de pe foaie.
M-am pierdut în marea de ruși pe străzi și mi-am găsit zâmbetul curat.
În Rusia, într-o cutie imaginară a lucrurilor pierdute și găsite, eu am găsit tot patosul dostoievskian, i-am înțeles iubirea, nebunia și chiar idealul: panslavismul.
Să fi rămas și noi cu rușii.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

4 Responses

  1. Costel spune:

    Sigur: PSD-ul :)

  2. dunia spune:

    Doamne ajuta, ca nu puteam sa construiesc nici un discurs, mai imi dau eu uneori cu parerea, dar am o limita in politica, ca sa nu zic ca ma plictiseste ingrozitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: