Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Țuica și fasolea

De prin august, din pârguieli bogate în zahăr ale fructelor, la mine pe blog se ajunge căutând despre fermentarea prunelor.
Mă bucur că oamenii mai fac la cazan, sper să pună lângă el și oala de pământ unde să fiarbă și niște fasole uscată.
Bunicii mei așa făceau.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele

6 Responses

  1. diana spune:

    ai mei aruncau in jar cartofi si eu & Flo asteptam pana se faceau si apoi ii mancam cu branza sarata si tare de oaie – yum!

  2. Meet The Sun spune:

    Eh da, am si eu aceste amintiri, am crescut cu ele vreo 15 veri si nu doar fasole in oala de pamant ci si varza sau „rosii in tigaie” pe care le pregatea tataia intr-un tuci cu trei picioare…

    Buna intrebarea ce ne facem cu poftele astea acum pentru ca putem reface gustul insa nu si atmosfera, starile, vremurile…

  3. Dan spune:

    Asta-i secretul, copilul rebel din tine:

    „Mirosul de tuica imi rascoleste simtirile, copilaria, tineretea si maturitatea se intretaie cu miasme de pruna. Asociez aceasta licoare cu beciul bunicului, cu pomenile, mesele lungi si oamenii mari.
    Nu te amesteca tu in discutiile oamenilor mari!”

    Ca se amesteca si niste fasole pe aici nu-i bai, da’ sa fie si cu ceva afumatura!

    • dunia spune:

      Daaa, recitii și eu textul și când îl scrisei pe cel de azi mă gândii la tine.
      „Iar nu zisei de afumătură, sigur o să se ia Dan de mine.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: