Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Despre dragoste cu Mara

Au trecut zile, au trecut luni, au trecut, iar eu nu am mai scris nimic despre lumea Marei. Mara mea are într-adevăr lumea ei, căci am grijă ca lumea mea să nu bruieze lumea ei, o las, cât îmi permit nervii, cât îmi permite educația, să descopere lumea de una singură. O îndrum când cere ajutorul și mă abțin uneori foarte greu, căci tendința adulților asta este, să spună copiilor ce să vadă, ce să gândească, ce să simtă despre lumea înconjurătoare, să nu fiu adult, ci om în fața ei.
A fi om în fața copiilor este un act de nemăsurat curaj și noblețe, iar eu scapăt cu noblețea, căci am o gură foarte mare și uneori o minte foarte simplă.
Revenind la Mara, la lumea ei, a desenat zilele trecute cu plastilină pe pereți steluțe. Am întrebat-o de ce a făcut asta, știind că nu are permisiunea, iar comportamentul urât se pedepsește.
Mi-a răspuns cu capul înclinat și zâmbind:
Dar am desenat pentru tine, mama, pentru tine.
Iar în altă zi, mergând cu mașina și ascultând muzică la radio, Mara mi-a atras atenția că a auzit dragoste.
– Mama, ai auzit, a spus dragoste.
– Da, mama, da, a spus. Dar ce înseamnă dragoste?
– Păi dragoste înseamnă să iubești mamele.
Am zâmbit potolit, am zâmbit amuzată.
Să țin minte să-i amintesc peste 10 ani ce înseamnă dragostea.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , ,

7 Responses

  1. Claudia spune:

    Eu nu ma pricep la copii, dar o sa-ti povestesc ceva asemanator. Un anume copil de vreo patru ani de fiecare data cand face o prostie culege o frunzulita, o floare, un fir de iarba etc. (chiar si la gradina botanica a facut-o spre disperarea mamei) si o da mamei spre induiosare. Functioneaza, dupa o mie de teste inca functioneaza. E drept ca gestul e insotit de o privire pe masura.
    Ramas cu mine pentru cateva minute si deja incercand sa se sustraga grijii prin tot felul de nazbatii, rupe o papadie si mi-o aduce ca pe-un bibelou sa nu-i zboare puful. Eu ii spun ca nu-mi place incercand sa nu-i incurajez gestul.
    Cu o naturalete mult peste patru ani ma intreaba: dar tie care iti plac, cele galbene? Dupa cateva secunde in care-mi spuneam bine ca nu-i copilul meu i-am zis franc: stiu ca faci gestul asta ca sa ignor faptul ca nu asculti, stiu ca esti rasfatat si ca vrei sa obtii ceva. Imi plac florile dar nu copii care ma santajeaza.
    M-am gandit ca oi fi traumatizat copilul, dar cert e radea conspirativ la mine si dupa aia s-a jucat in „perimetrul” permis.

    Uneori am senzatia ca maturizarea celor mici e dincolo de intelegerea noastra si cred ca ar trebui sa ne uitam la desene animate cu ei, sa ne jucam cu jucariile lor moderne si altele de gen pentru ca am impresia ca ei pun cap la cap lucruri ce ne scapa si in ideea carora noi n-am crescut.

    • dunia spune:

      Claudia, dar tocmai de aia zice Mara că face pentru mine, ca să scape de pedeapsă. Nu se prea întâmplă să nu fie pedepsită, dar nici să o pedepsesc pentru că strică pereții prin casă.
      E o situație de cele mai multe ori hilară, cert este că ei, cei mici, apreciază și înțeleg sinceritatea adulților. Eu am observat asta la Mara și nimeni nu mă poate contrazice.
      Tu nu ai traumatizat nici un copil, din contră, i-ai arătat o egalitate pe care sigur, sigur o apreciază.

      • Claudia spune:

        Cu peretii cea mai buna metoda e sa-i spui din capul locului: uite astia doi sunt ai tai, sa-i colorezi, sa-i pictezi etc. si sa astepti sa implineasca 7-8 ani in care sa-ti ceara singura sa-i dai cu var :D (etapa cand incep sa se rusineze de ce-au putut face cand erau „mici”)

  2. dunia spune:

    În camera ei poate face orice dorește, dar ceilalți pereți sunt mai atrăgători. :)

  3. Oana spune:

    Ce draguta e cu dragostea. :)

  4. dam167 spune:

    Eu vreau de ceva timp să-mi pictez stele pe tavan. Probabil cu vopsea fluorescentă. Legat de asta cu plastilina, cred că e mama de vină. Dacă a desenat cu plastilină, clar nu are chestii serioase pentru desenat: markere, creioane (grafit și/sau ceară) și o gamă variată de carioci.

  5. dunia spune:

    @Oana

    Da, da, e foarte drăguță, de foarte multe ori. :)

    @dam

    Mama are toate chestiile serioase, pereții au cunoscut și creioane, și acuarele, și carioci. Doar că acum trecem prin perioada plastilină. :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: