Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Puterea exemplului

O femeie se schimbă mult atunci când devine mamă sau poate doar de atunci se poate numi femeie. Nu mă interesează să verific categoricul afirmației. Am nevoie doar de o introducere pentru un text despre copii sau despre mame, încă nu știu în ce formă o să pun toate gândurile.
Aș vrea foarte mult să povestesc un episod de la mare cu Mara, cred cu convingere în puterea exemplului nu a sfatului.
Îmi dă ghes însă o impertinență, să sfătuiesc părinții. Uite și pentru asta o să-mi cer scuze, dar nu vreau să mă abțin, mă consolez cumva cu ideea naivă că poate unii or să ia aminte, nu la mine, ci la copiii lor.
Părinții ar trebui să-și privească copiii dincolo de comportamentul lor. Exemplu: ați văzut chipul unui copil care se pregătește să calce într-o baltă? Completare, ați văzut chipul unui părinte când surprinde intenția copilului?
Sunt puțini aceia care lasă copilul să calce în baltă, și eu am oprit-o pe Mara în repetate rânduri, deși sunt pro călcat în baltă, pro tăvălit în noroi, pro murdărit când mănâncă.
Eu mă calmez altfel, îmi spun în gând că a păstra o haină curată înseamnă să stric o personalitate, și nu orice personalitate, ci a propriului copil. De ce să câștige obiectul? Hainele sunt niște obiecte, chiar și hainele cu crocodili sau orice altceva.
Mda, hainele cu crocodili presupun efort financiar, iar caracterul presupune eforturi, efort intelectual și sufletesc.
Nu mai cumpărați haine scumpe copiilor dacă țineți să nu le murdărească, îndrăznesc să sfătuiesc asta părinții. Și duc îndrăzneala mai departe, nu mai strângeți jucăriile până o camera a casei devine inutilizabilă, dăruiți-le la case de copii, la spitale, la familii nevoiașe, copilul va învăța să împartă, va învăța că valoarea și importanța lui nu stă în ceea ce are, ci în ceea ce este.
E vital să ne învățăm copiii să fie, nu să aibă.
Copiii noștri sunt viitorul nostru. Lupta noastră, deși pare inutilă, nu este, a obișnui copilul azi să arunce la gunoi resturile, când trece pe lângă sticle adunate pe jos nu constituie un gest inutil, ci o împământenire a unei datorii, datoria de a călca pe un loc curat.
La mare, acum revin la episodul cu Mara de la mare. La mare, după ce a băut un suc, Mara s-a apropiat de o margine a unui fel de pod, a privit, jos era plin de gunoi menajer, și a aruncat cutia. A privit câteva secunde la cutie, apoi m-a privit pe mine. Aștepta reacția mea. Nici acum nu știu dacă nu a fost un test pentru mine. Eu am luat-o de mână, am trimis-o să ia cutia din toate acele gunoaie. S-a împotrivit, iar privirea mamei mele îmi spunea foarte clar ce lucru inutil înfăptuiesc cu Mara. A fost inutil pentru curățenia stațiunii, dar nu a fost inutil pentru lecția pe care Mara trebuia s-o primească. Mara învață să devină om, nu am să neglijez niciodată asta, iar omul devine cum se dresează un câine, repeți, repeți, repeți, aștepți, aștepți, aștepți, calm, calm, calm. Uneori o ușoară zguduire sau tragere de păr.
Îmi cer scuze din nou, dar aveam acest text scris deja în suflet. Am observat la mare multe familii, mi-au plăcut câteva.
Pentru jumătatea de om pe care o creștem, să repetăm, să repetăm, să repetăm.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , , , ,

3 Responses

  1. drstoica spune:

    Dunia, ai scris ca din cea mai frumoasă carte din lume! :) Și, brusc, cartea a prins a se anima singură. Personajele ies de-acolo și dau și mai multă viață vieții tale. Puterea exemplului e incredibil de mare.
    Ceea ce scrii tu nu e un sfat. E acel: „nu lua de bun ce-ți spun eu. Încearcă tu să vezi cum îți este, cum te simți, cum continuă viața ta!”.
    Dacă puteam, dădeam două like-uri. :)

  2. dojo spune:

    Copilul nostru inca nu s-a nascut, momentan danseaza cu toti cei 6 cm pe care ii are. Si noi ne dorim sa-i oferim tot ce ii este necesar, dar vom incerca sa-i oferim in special EXPERIENTE. Suntem indragostiti de calatorii si sper ca si copilul nostru sa vada lumea pe cat posibil. Ca e vorba de o tara de pe alt continent sau de un oras apropiat, pentru noi va fi important sa aiba experienta asta. Sa faca sport, sa se joace.

    Sigur ca va avea haine frumoase (poate unele si scumpe). Sigur ca pe unele nu-mi voi dori sa le murdareasca, dar voi incerca sa inteleg ca detergentul face minuni si masina de spalat ne ajuta mult. Plus ca, pot oricand sa iau o haina noua.

    Nu-mi doresc nici sa invat copilul sa isi bata joc de lucruri, exista multi tineri care nu apreciaza absolut nimic. Obiectele nu sunt mai importante decat oamenii, dar nici nu e OK sa distrugi ceva doar pentru ca stii ca mama iti cumpara maine alt obiect in schimb.

    E o munca de echilibristica pana la urma, sa inveti un copil sa aprecieze totusi ce i se ofera, sa-i lasi suficienta libertate de exprimare si totusi sa faci din el un om serios. Vom vedea ce iese ;)

  3. dunia spune:

    @drstoica

    Chiar nu știu să primesc complimente. Mă abțin totuși de la orice întrebare.

    @dojo

    Niciodată nu știi sigur ce iese, poți să presupui, să intuiești, să speri și să expui copilul la frumos, pe cât posibil. În primii ani de viață contează oamenii din jur și împrejurările, de aceea eu consider că părinții trebuie să se străduiască să aibă multe poze, iar când zic poză mă refer la momente pe care copilul le păstrează și care îl ajută emoțional mai târziu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: