Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Floarea soarelui, știi tu, Van Gogh

La o distanță mică, revin cu un text despre Mara. Sunt mamă de 3 ani, dar am încercat să nu umplu blogul cu experiența mea de născătoare, ci doar să completez uneori, prin scris, desăvârșirea.
E ceva desăvârșit în a fi mamă, cum este și ceva care te privează de o anume libertate, dar unele momente cu copilul nu compensează pierderea libertății, ci o anulează.
Față în fată cu copilul, zâmbind și recuperând zâmbete, ești iubire, ești creație, ești un tot, ești fără întrebări.
În clipa asta suspendată, trupul devine neputincios în fața senzațiilor, mai ales că nu recuperăm nici o amintire, ci rescriem ființa.
Am revenit din excursia mea cu trenul, cu două albume, unul despre Van Gogh și unul despre Dali. Le-am răsfoit cu Mara, cu o preferință, și a mea și a ei, pentru Van Gogh. La Van Gogh culoarea izbește, iar subiectele mundane, cartoful de exemplu, pune copilul față în față cu familia, cu activitatea casnică, cu un firesc al vieții.
Privind imaginile din album, împreună sau separat, Mara poposește tot timpul la o țărancă care meditează, la floarea soarelui și la cartofi. Eu revin mereu cu întrebări.
Cum stă doamna care gândește?
Mara duce degetul la obraz.
Cine a pictat floarea soarelui?
Spune tu, mama.
Acest spune tu, mama, repetat și iar repetat, m-a făcut oarecum să abandonez. Iar într-o zi, trecând cu Mara pe lângă mai multe florării, fata s-a oprit.
Mama, floarea soarelui.
Da, mama, da. Și am împins-o ușor de spate să înainteze, căci trebuia să ajungem într-un anume loc.
Mara nu s-a lăsat dusă și m-a privit mirată.
Dar mama, floarea soarelui, știi tu, Van Gogh.
Eh! Momentul acela.
În momentul acela am privit-o. Până să o laud, privirea mea i-a spus tot, căci descriam o secunda a vieții mele desăvârșite.
Nu cred că un nume de pictor înseamnă ceva pentru educația ei, dar expunerea ei la culoare, mai ales la culorile lui Van Gogh, semnifică un punct de plecare într-un anume fel de a fi, un fel de a fi uman, culoarea te face uman.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , , ,

5 Responses

  1. arakelian spune:

    stii tu. Van Gogh.

    Proverbul zice: ce naste din pisica, soareci mananca. Fata de tine, la mine Mara a copiat si un cuvant urat … si mi-e rusine.

  2. Claudia spune:

    Daca ar exista un determinator de personalitate bazat pe imagini, sigur floarea soarelui (a lui van Gogh, nu alta) si-ar gasi loc acolo. Sunt subiectica cand vine vorba de acest pictor, dar cand esti copil lumea curge cumva in jurul tau, exact ca in tablourile lui. Putini adulti mai percep asa, ei simt nevoia sa traga linii, sa aranjeze, sa incadreze.

    Pe de alta parte te-ai gandit vreodata ca Marei ii place cum pronunti anumite nume de pilda? Ca poate ii place felul cum privesti cand dai un anume raspuns?

  3. dunia spune:

    @arakelian

    Oho! Și Mara copiază destule, inclusiv cuvinte urâte. :) Să nu-ți fie rușine, corectăm, corectăm.

    @claudia

    Măi să știi că niciodată nu m-am gândit la asta, nu resping însă ideea. O să urmăresc mai atentă reacțiile ei.
    E ușor să-l placi pe Van Gogh, zic eu.

  4. drstoica spune:

    Aș vrea să spun ceva, dar ai spus tu tot. Tare frumoasă întreaga scenă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: