Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Voluntar oltean pentru Banat

Am scutire, pentru absența mea de pe blog, am scutire. Duminică toată ziua am poftit la scoici, iar seara am mers să dau curs poftei. Ieri toată ziua nu m-am ridicat din pat. Mi-ar plăcea să zic că am profitat de trândăveală meditând. Nu s-a întâmplat. Seara însă, funcțiile organismului meu s-au echilibrat cumva și mi-am amintit de evenimentul de sâmbătă la care am participat.
Sâmbătă am ajuns la Bastion pentru lansarea cărții Istoria din cutia de pantofi de Daniel Vighi. Mă bucură nespus asemenea lansări. Un motiv îl constituie statutul, Daniel Vighi mi-a fost profesor. Un alt motiv, atmosfera. Am posibilitatea să recuperez amintiri din facultate când ajung în preajma mai multor profesori. Îmi place să-i salut zâmbind, să le precizez că mi-au fost profesori.
Un alt motiv stă în învățare. Încă mai am ce învăța de la ei. Sâmbăta aceasta l-am ascultat pe Daniel Vighi citind, iar apoi s-a pornit o dezbatere pe subiectul clădirilor de patrimoniu din județul Timiș. Am ascultat zâmbind, urmărind chipurile din jurul meu, am reținut gesturi și glume. Fără îndoială, s-au ridicat în salonul Vega de la Bastion niște probleme cu care se confruntă omul modern preocupat de istorie, de identitate, de cultură.
Îmi place să cred și să spun despre mine că am și eu asemenea preocupări. Activități nu am adunat, dar acum m-am oferit voluntar. Sunt voluntar, dar nu orice voluntar, ci voluntar oltean.
În ora aceea plină cu amănunte de patrimoniu, s-a vorbit despre străinii care locuiesc în Banat și nu au educația necesară pentru păstrarea patrimoniului. Străini pot fi numărați și oltenii.
Aș vrea să fac o precizare, eu am descoperit că sunt oltean când am venit în Timișoara la facultate. Acasă, undeva în Oltenia, părinții mei m-au educat să fiu om și uneori român, educația de român pornind dintr-o firmitură de amintire cu tatăl meu urlând și fluturând un steag cu o gaură în mijloc. La Timișoara, în primul an de studenție, nubilă și naivă, am descoperit că însemn ceva geografic. Acestui val de dispreț și respingere am făcut față cu și mai multă respingere din partea mea.
Îmi amintesc acum de Mihail Sebastian. În Jurnalul său experimenta o identitate mai tragică, dar oarecum asemănătoare. Ce putea fi el în perioada dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial în afară de evreu? Așa și eu, ce aș fi putut să fiu, pusă în fața unei respingeri, în afară de oltean?!
Am acceptat să fiu oltean, am învățat să zâmbesc când mi se spuneau bancuri despre olteni în care se excludea persoana de față bineînțeles.
Cu timpul, obișnuința poate, simțurile s-au domolit. Am păstrat doar respingerea. Nu-mi place Banatul, la fel cum Banatul nu mă place pe mine. Sâmbătă, ceva s-a activat, și am realizat că nu-mi face bine deloc această respingere, iar direcția nu este direcție, căci nu ajung nicăieri. Într-adevăr, Timișoara nu e casa mea, dar Timișoara, cu unii oameni, m-au ajutat să dezvolt o identitate cu cerințe obligatorii de bun simt, cultură, educație și spirit.
Nu văd în Timișoara cel mai frumos oraș, cel mai frumos oraș e Severinul, dar mi-e clară frumusețea Banatului. Am experiența ambelor orașe, și ambele numără miresme și miasme.
Momentan sunt aici și nu plec nicăieri, momentan simt și gândesc în spațiul bănățean, dar nu ca un străin, ci ca un om, ca un român.
Chiar să fie olteanul străin în Banat? Nu, firește că nu. Prejudecățile sunt puternice, mă lupt cu ele de 11 ani, dar acceptarea e stringentă în Banat. Să ne acceptăm români, să ne educăm în valori și să facem schimbări în numele omului. Eu asta cred că a vrut școala să mă învețe, cea de la Severin, și cea superioară de la Timișoara.
Să fim oameni, să fim.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , , , ,

7 Responses

  1. Bogdan spune:

    Si eu sunt in aceiasi situatie. Oltean in Banat. Trebuie sa recunosc insa ca nu m-am simtit niciodata strain aici. In Severin ma simt acasa dar asta-i altceva. Prejudecati nu am simtit niciodata in mod agresiv, au fost mici glume normale, zic, si am vazut „olteanule” mai mult ca o formula de alint din gura colegilor sau amicilor. Nu am simtit puterea prejudecatilor aici in TImisoara, am simtit acceptare. Chiar imi vine in minte o intamplare de acum ceva timp cand o doamna care imi era si sef direct incantata de nu mai stiu ce facusem s-a gasit sa ma complimenteze spunandu-mi „Voi oltenii sunteti de fapt baieti ok, ele sunt rele”. Am ras, nimeni nu e rau sau bun, nici noi nici ele, suntem toti oameni, stia si ea dar isi gasea scuze ca ne place. Nu stiu in alta parte dar in TImisoara suntem deja romani, olteni, banateni.

  2. maria dobra spune:

    Da, trebuie sa fim oameni in primul rand si apoi romani indiferent ca suntem din Ardeal, Moldova, Oltenia, Dobrogea, Muntenia sau Banat !
    Sa fim o comunitate , sa colaboram, sa apreciem valoarea fiecaruia , sa scoatem in evidenta aspectele pozitive, ” sa ne educam in valori si sa facem schimbari in numele omului ” frumos spus Dunia ! Felicitari !

  3. dunia spune:

    @Bogdan

    Experiențele diferă, mă bucur. Sunt oarecum uimită că vorbești de acceptare, căci intoleranța bănățenilor nu constituie o impresie a mea, ci e un fapt cunoscut. Sunt toleranți, dar cu celelalte etnii din Banat: sârbi, maghiari, turci, dar nu cu olteni sau moldoveni.
    Am fost și eu alintată cu ”olteanco”, hm, dar mai ales cu ce intenții și cu ce gânduri. :)
    Avea dreptate și șefa ta, femeile sunt rele. Oare pe ce se baza?!

    @maria dobra

    Mulțumesc Maria. Putem începe cu schimbările la nivelul nostru. De exemplu, eu renunț să mai resping Banatul. Vreau să renunț la imaginea de mamă vitregă din povestea Cenușăresei și să mă împrietenesc cu tot ce are Banatul frumos, și are.

  4. Bogdan spune:

    Eu nu am inteles in textul tau unde este intoleranta. Inteleg doar ca au fost cazuri cand „Banatul” ti-a lasat impresia ca nu te place si ca ai intalnit oameni preocupati ca valul de straini (unii olteni) vor dauna patrimoniului cultural banatean.
    Sunt doua situatii perfect normale, oamenii nu sunt obligati sa ne placa, e normal, si fiecare regiune are dreptul sa se teama ca-si va pierde identitatea.
    Intoleranta pentru mine inseamna sa nu am acces la aceleasi oportunitati ca un banatean, sa nu beneficiez de aceleasi drepturi sau ceva in genul acesta, nu stiu, sa-mi faca o stea pe casa daca tot ai pomenit de evrei si sa trebuiasca sa stau pe locurile din spate in autobuz :).
    In afara de cateva vorbe spuse razlet nu stiu cazuri de intoleranta in adevaratul sens al cuvantului. Vorbele sunt vorbe.
    Cineva spunea, Helen Keller mai exact, ca cel mai important rezultat al educatiei este toleranta. Poate ar trebui sa eviti prostii, aia sunt peste tot, si in Timisoara si in Severin si oriunde in lume.
    Doamna de care vorbeam a zis lucrul ala de femei pentru ca invata sa placa oltenii in etape, eu asa cred. Nu se baza pe nimic.
    Ideea e ca exista idei preconcepute si e normal sa fie asa. Uneori tin de identitatea noastra. Atata timp cat nu sunt afectate drepturi si libertati umane ar trebui si noi, sa fim toleranti cu remarci ce se vor uneori rautacioase dar sunt cel mult amuzante.

    • dunia spune:

      Acum îți spun despre intoleranță, nu ca o poveste sau o vorbă care trece pe la ureche, ci ca pe un fapt. Totuși, nu duc discuția în direcția asta. Iar exemplul cu evreii, hai!!! Iar acolo vorbești de încălcarea drepturilor umane, nu de îngăduință. Mă rog, ai și tu motivele tale pentru care faci ping pong cu unele fapte.

  5. drstoica spune:

    Eu am experiențe dintre cele mai frumoase cu oltenii și oltencele. :) Îi tolerez, îi atrag, îi iubesc! :)
    Ceea ce spui tu se aplică și la regățeni, în Banat. Dar criticii sunt dintotdeauna cei care ies în evidență, se transformă în portavoci ale nimănui și te împing să generalizezi. Un filtru defectuos al conștiinței umane.
    Am prieteni extraordinari prin toate colțurile țării, inclusiv în Moldova de peste Prut. Aveam și eu oarecare prejudecăți în privința celor din urmă. Până ce viața m-a pus intens în situația de a-i descoperi. Și acum îi iubesc, de asemenea.

  6. drstoica spune:

    Eu cred că merită să treci peste părerea celor intoleranți, peste vocea criticilor. Nu ei reprezintă cu adevărat omul din Banat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: