Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Comunismul, inepuizabila sursă de inspirație a românului

Săptămâna trecută, printre celelalte activități ale mele, am ales să-mi petrec două seri la Bastion unde s-a desfășurat Festivalul Internațional de Literatură. Nu o să scriu despre festival, nici despre invitații lui, nu o să fac un subiect din festival. Nu este subiectul meu.
O să fac totuși niște observații plecând de la festival, căci a prilejuit următoarele constatări.
Mi-ar face o deosebită plăcere să schițez acum aceste constatări, dar aleg să mă pierd în digresiuni.
Am terminat facultatea în anul 2006, iar din 2002, anul admiterii mele, am participat la multe evenimente culturale, lansări de cărți în special. Întotdeauna la aceste lansări au participat și studenți. Acesta este un fapt, știut, dar și dorit.
Dorința însoțește ambele tabere, s-ar părea. Scriitorii și profesorii doresc prezența studenților, iar studenții, chiar dacă cu timiditate, își doresc să participe.
Am ales, și am ales cu grijă. Profesorii doresc prezența. Studenții doresc să participe.
Din 2002 am experiența acestor întâlniri și fac afirmația că studenții, tinerii, nu participă aproape niciodată.
La Festivalul Internațional de Literatură am privit la un moment dat în jur, la ei, la cei tineri. Cei mai mulți butonau telefoanele, inclusiv eu la un anumit interval de timp. Până la final, scaunele ocupate de ei s-au golit. Aici voiam să ajung.
Studenții vin, dar tot ei pleacă. De ce pleacă?
Un motiv pricipal ar fi neînțelegerea, apoi nepăsarea, apoi lipsa empatiei.
Ce nu înțeleg?
Nu înțeleg ce se vorbește despre Stalin, despre Tito, despre totalitarism, dictatură și Ceaușescu. Și ei, la fel ca mine, sunt convinsă că iau istoria cu faptele ei ca o parte inerentă literaturii, la fel ca toate celelalte domenii cu care se întrepătrunde literatura. Totuși, această cunoaștere nu-i împiedică să nu se plictisească.
E necesar să cunoști istoria, dar nu este necesar să dea buzna peste tine la fiecare activitate culturală.
Nepăsarea tinerilor, că am amintit de ea, nu este de condamnat. Realitatea lor este alta. Da, anii în care ne-am născut noi, mă includ și pe mine, nu includ atrocitățile dictatoriale, ne-am detașat de ele, am crescut în umbra lor, dar ne-am găsit alte sensuri, alte lupte, alte obiecte de care să ne atașăm. Și în această perioadă, oarecum liniștită a lumii, oamenii continuă să nu se asculte. În jur aceleași fracțiuni, același dispreț, aceleași prejudecăți.
Nu reproșez absolut nimic supraviețuitorilor comunismului, din contră, îi admir, dar mi-ar plăcea totuși, mai ales când vine vorba de literatură, să încerce să se detașeze și să renunțe la aerul condescendent. Mizeria și atrocitățile sunt o sursă de inspirație, dovadă Herta Muller și nu doar ea, dar nu unica sursă de inspirație.
Iar de acestă senzație nu pot scăpa, căci la orice lansare de carte, la festival sau o oarecare activitate culturală, românul vrea să rămână doar în acestă sursă, doar la politică, la Ceaușescu, la Iugoslavia. Cultura este un obiect al omului, noi o creăm, o înfrumusețăm, îi smulgem sensuri, îi dăm sens, iar sensul ei sunt absolut sigură că nu stă numai în regimuri politice.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , , ,

6 Responses

  1. noctambulul spune:

    Influenta comunismului a fost atat de puternica incat cei ce au (am) trait si au simtit acele vremuri vor (vom) fi mereu marcati intr-un fel invizibil la o prima privire; intr-un mod mai periculos poate (din cauza controlului propagandistic asupra cetatenilor de atunci) decat cetatenii (europeni) de azi ai tarii noastre vor fi la randul lor influentati (nu vom sti decat la urmatoarea generatie) de societatea actuala cu bunele si cu relele ei.

    Cei ce nu se bucura de atentia studentilor trebuie sa se indrepte catre alt gen de public. Acei studenti au ajuns din intamplare la un eveniment care nu le era adresat. Parerea mea e ca daca tot au ajuns, ar fi trebuit sa aiba rabdare pana la sfarsit. Sau poate ca nu…

    Comunismul nu este doar o sursa de inspiratie. Comunismul a fost o realitate dura (nu am apucat sa ajungem ca ei – nu am fost lasati – dar uitati-va la coreenii din nord). Citind (in engleza, caci la Wiki nu vreau sa dau link – nu suport cersetoria cand exista atatea modalitati elegante de a face rost de bani) caracteristicile unei societati distopice, asa cum a fost comunismul, poate va fi mai clar de ce scriitorii amintiti sunt atat de „influentati” de comunism. Nu le tin parte, nu i-am citit, dar ii inteleg (inclusiv prin prisma acestei postari). La acele intalniri trebuia sa fie invitat alt gen de public (promovate intr-un alt mediu).

    Iata si link-ul cu pagina pe care sunt prezentate caracteristicile mentionate mai sus:
    http://www.readwritethink.org/files/resources/lesson_images/lesson926/DefinitionCharacteristics.pdf

    • dunia spune:

      Nu, studenții au ajuns unde au vrut să meargă și aici, pot doar presupune, nu aparțin unui gen anume. Vin la asemenea evenimente pentru au înclinații pentru literatură.

      Perfect adevărat, comunismul nu e doar o sursă de inspirație, senzația mea este aceea care mă perpelește. Nu contest realitatea regimurilor dictatoriale, am fost în Rusia, am vizitat lagăre, am citit cărți de istorie literară.

      Nu vreau să pornesc o discuție despre comunism, m-aș simți ipocrită, chiar dacă dispun de suficient material ca să duc asemenea discuții.

  2. dam167 spune:

    Comunismul e un concept, maică. De fapt maicilor, că cu amândoi vorbeam. Între noi fie vorba, comunismul ca idee nici măcar nu sună rău.
    A, la noi nu a fost chiar comunism. A fost la un moment dat, dar a evoluat în ceva înfiorător, un ceva care aproape a distrus un popor. Ăsta e adevărul. Sau, dacă nu l-a distrus, l-a rănit foarte grav. Pe mine mă descurajează resemnarea unora care se consideră o generație moarta ca ideologie, concept și cultură. Aceștia afirmă cu tărie că trebuie să dispară câteva generații nu pentru ca acest popor să se vindece, ci pentru a vedea luminița de la capătul tunelului. Eu parcă aleg să nu privesc atât de sumbru lumea din jur deși, cinismul din exprimările noastre, parcă îmi taie elanul.

    Cultural vorbind, parcă ne-au fost scobite sufletele de tot ce vesel, creativ și ieșit din comun (într-un sens pozitiv, libertin) și a rămas doar amărăciunea și refugiul în durere și zbucium. Văd asta la oamenii din jur, de multe ori chiar și la mine. Cred că avem o boală și avem nevoie de tratament. Ce înseamnă acest tratament, din păcate, nu știu. Poate vor afla alții.

    • Mihai Midus spune:

      Maica vine de la mama, sau de la maica stareta?
      A propos de cinism, am impresia ca tocmai comentariile tale sunt cele cinice (in general) pe acest blog…
      Altfel nu pot spune ca nu scrii bine (cel putin in legatura cu tema postarii). Comunismul a plecat de la o idee si a ajuns a fi cu totul altceva in practica. Asa cum am spus, nu am trait in comunism (asa ii spunea in schimb toata lumea, asta ca sa fie clar de ce am scris comunism), ci intr-o societate distopica (cu caracteristicile date in comentariul anterior).
      Si acum muzica!!!

    • dunia spune:

      Măi dragul meu mârlan, de ce vrei tu întotdeauna să ai o reprezentare de lup care urlă de unul singur la lună?
      Vrei să vorbim despre sensul cuvintelor? Sau vrei să vorbim despre subiect dacă ai ceva de spus?
      Și nu, comunismul nu sună bine nici ca ideologie, egalitatea oamenilor e la fel de utopică ca cetatea lui Platon. Egalitatea în drepturi se presupune că o avem oricum, restul, de unde și de ce egalitate?
      Când am scris acest text, m-am gândit bine, sunt și câțiva profesori care mă citesc, iar un asemenea factor trage după el cenzura, dar am ales să spun, să formulez acest of al meu, și anume că românii s-au oprit cumva în comunism ca sursă de inspirație, iar că unele întâlniri sunt sufocante din cauza acestui subiect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: