Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Teatru, bloggeri, Adam și Eva

Stau acum și privesc pagina 203 a Istoriei religiilor, Apele și simbolismul acvatic. Nu doresc să-mi reîmprospătez cunoștințele, dar îmi sunt necesare unele fraze sau măcar una.

… apele simbolizează totalitatea virtualităților, ele sunt fons et origo (sursa și originea), matricea tuturor posibilităților de existență.

Brusca curiozitate pentru simbolistica apei își are sursa în piesa Adam și Eva pe care am văzut-o sâmbătă seara la Teatrul Național Timișoara. Am ajuns la această piesă în urma unei invitații pe care am primit-o de la Anca. Este prima invitație căreia i-am dat curs fără un minut de gândire.
Fără ezitare, mi-am reorganizat agenda activităților zilnice în funcție de această piesă precedată de o întâlnire cu Codruța, secretara Teatrului Național Timișoara, Geanina, ajutorul Codruței, și Judith care se ocupă de pagina de facebook a teatrului.
O oră jumătate, așezați aproape perfect în cerc, oameni de teatru și oameni pasionați de teatru au discutat amical despre teatru.
Am trecut în revistă semnificația teatrului, am dat semnificații noi teatrului. Bloggerii au pus întrebări, au ascultat, au dat sugestii, clopoțelul a sunat, iar lecția nu se terminase.
Pentru mine, discuția dinaintea piesei Adam și Eva a fost și o lecție care mi-a revenit printr-o experiență pe care nu o aveam: un ochi dincolo de spectacol.
La spectacol ne-am așezat având deja o stare, descriam o atitudine extatică. Debutul piesei mi-a revenit cu o sperietură, un foc de armă tras de un personaj, și cu un zâmbet, dar ce zâmbet!
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
și-și mișcă geana parcă ar zice
că ea știe ceva,
ce noi nu știm,
ce nimenea nu știe,
nici Dumnezeu chiar.
Asta zice Blaga sau credea Blaga, eu doar am zâmbit recunoscând un sens oferit prin prisma apei. Adevărul este că piesa Adam și Eva apelează la simboluri și la vechi credințe. Pe scenă s-au aflat multe trimiteri la apă și multe trimiteri la vechile credințe. Alexander Hausvater a avut la dispoziție un subiect care i-a permis să se joace foarte mult regizoral. Simbolistica, apa și cifra 7, o cifră plină de sens, cu trimitere la liniște și pace, au putut să sporească informația despre piesă fără să o încarce. Scenografia a dus responsabilitatea apei, foarte puțin și a cifrei 7, un ceas a stat totuși pe perete indicând ora 7, iar scenariul s-a jucat cu sensurile acestei cifre.
Am apreciat foarte mult interpretarea Marei Opriș și frumusețea Ramonei Dumitrean. Eternul feminin pândește peste tot, ia diferite forme, se fixează, rar merge mai departe.
Mărturisesc că nu am citit romanul lui Liviu Rebreanu, iar acum am experiența teatrală a cărții lui. Lipsa lecturii mă face incapabilă să dau o măsură adaptării, îi pot da doar o apreciere, un sentiment de plăcere datorat de ceea ce am descoperit pe scenă.
M-a încercat totuși și un sentiment de neplăcere: didascaliile, mă rog, aleg să mă folosesc de acest cuvânt. Zgomotul, instrucțiunile pe care le-au primit actorii pentru a produce atâta zgomot pe scenă îmi displac, mă agită și-mi alungă orice stare de bine.
Înțeleg că este o alegere, cu ceva timp în urmă am văzut Insula după Mihail Sebastian și Iată femeia pe care o iubesc după Camil Petrescu care conțineau aceleași note: mult zgomot.
Alegerea aceasta poate fi o direcție, o notă distinctivă a Teatrului Național Timișoara, dar mie îmi displace, totuși nu o contest.
Sâmbătă seară am petrecut câteva ore extrem de plăcute, am început cu o conversație plăcută, și am terminat în aplauze și într-o stare de bine. Teatrul face asta, dă stări de bine, cum eu tot repet și subliniez importanța stărilor de bine pentru oameni.
Bineînțeles că piesa Adam și Eva are și un subiect, dar povestea lui Adam sau a Evei, a umanității, a metempsihozei se impune descoperită individual, nu aveți nevoie decât de un bilet și de dorință.
Pentru cititorii blogului meu, cititorii din Timișoara, ofer eu un bilet, vouă vă rămâne să vă gestionați dorința și să mă anunțați când urmează să se mai joace.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , , ,

14 Responses

  1. dam167 spune:

    Trebuie să recunosc că n-aș fi citit articolul dacă n-avea cuvântul bloggeri în titlu. Asta e, nu mă interesează teatrul. N-am nimic împotriva lui dar momentan nu mă interesează. Nu accept să fiu făcut incult de ăia care nu știți de ce plouă afară, dar restul băgați mare, dacă vreți.

    Revin – la blogări, zic. Să înțeleg că ați făcut o masă rotundă cu Codruța, Geanina și Judith. Bun. Deci una secretară, cu ajutoare, alta cu facebook. Așa s-a pus la punct strategia asta cu bilete, bloguri, blogări oficiali și promovare? Dacă da, câteva lucruri pe care vreau să le subliniez:

    – de ce se dau bilete citiorilor blogurilor? dacă ești pe facebook, dă-le domnule pe facebook. Blogurile sunt pentru texte, păreri și cititori;
    – hotărâți ce vreți să apară pe bloguri: un fel de ”prefață” a piesei, rezumatul ei, ideologia blogărului etc.
    – duduia cu facebook poate să ia acolo chestii de pe bloguri. Deci odată stabilit punctul anterior, mere mai ușor la vale.

    Așa ca o concluzie, nu mai bine vorbiți voi pe bloguri de chestiile din spatele scenei, fără să induceți oamenii în eroare, care oameni nu mai știu dacă e ”recenzie” sau prefață. Așa, în rubricile de comentarii, liber la tocmeală și la schimbat idei.

    @dunia: ar fi drăguț să ajungă Judith pe aici să povestim, că altfel I be hatin’. Îmi pare rău, dar fiind totuși o chestie cultură, practicile idioate blogosferice n-au ce căuta aici.

    • dunia spune:

      Dam, stai, stai, stai.
      Cine te face incult? Care voi?
      Mie îmi place teatrul cu tot ce implică, de la sală, la povestea de pe scenă.
      Am și o idee de ce plouă, dar sunt multe lucruri pe care nu le cunosc.

      Eu am oferit un bilet, eu. Asta ca un stimul pentru aceia care doresc. Am oferit și cărți pe blog, iar acum ofer un bilet la teatru. Alegerea mea.

      Uite ce cuvinte mari folosești, ”ideologia blogărului.” Știi foarte bine că ceea ce se scrie pe bloguri despre piesele de teatru nu e o cronică, doar păreri personale. Eu scriu despre teatru, spectacole, cărți cu plăcere, din plăcere și cu o intenție care stă în puterea exemplului.

      Da, Dam, ar fi drăguț, dar știi că ăsta nu este un blog cu trafic, ci un blog underground, dacă mi se permite.

      • dam167 spune:

        Da, sunt păreri personale, dar scrise foarte prost de multe ori. Nu e cazul la tine dar hai să fim sinceri și să recunoaștem că nu toți avem darul, talentul, experiența etc. de a scrie bine așa ceva. Eu unul recunosc că nu aș putea descrie cum trebuie anumite lucruri.

        Eu văd că toate blogurile au făcut alegerea ta.

  2. dunia spune:

    Mă derutezi acum, care toate blogurile și care alegere? De a da un bilet unui cititor?

    • dam167 spune:

      Da, de a da un bilet unui cititor. Poate nu chiar toate, dar majoritatea blogurilor angrenate în aceeași treabă.

      • Oana spune:

        Cred ca e o confuzie undeva, nu e nicidecum vorba de o majoritate.
        Nu am vazut la nimeni in afara de Dunia sa dea bilet, iar ea da din proprie initiativa. Eu nu am scris despre discutie pentru ca nu am considerat ca e cazul, nu a avut neaparat rolul de a fi redata pe blog, iar de spectacol am scris mai demult, cand l-am vazut prima data. Acum l-am revazut, mi-a placut iar, dar nu cred ca e cazul sa scriu iar despre el.

  3. dunia spune:

    Eu am citit doar la Richie, iar restul fetelor încă nu au scris, mă refer la Anca, Oana și Tomata.

    Și ofer acest bilet cu drag, nu-mi revine de la Teatru, o să-l cumpăr de la Teatru.

  4. @Dam167:
    Cateva lamuriri:
    – strategia de care vorbesti dateaza dinaintea acestei intalniri si nici eu, nici Dunia nu suntem inclusi in ea desi am fost sambata la aceasta masa rotunda.
    – masa rotunda a insemna o ora de discutii despre teatru cu oameni din bransa, fie chiar si de la departamentul lor de comunicare.
    – dupa am vazut un spectacol care ne-a placut, in mare, tuturor. nu a fost nimeni conditionat sa scrie despre el. e o alegere pur personala.
    – Dunia e singura care da bilet iar asta e in totalitate decizia ei. poate are cititori care ar merge la teatru dar n-ar da cei 20 de lei. e o chestie de prioritati.
    – exista niste blogarite care merg aproape saptamanal la teatru si scriu despre ce vad. opiniile lor contrabalanseaza cele ale jurnalistilor invitati la diverse premiere asigurand o informare mai larga a publicului. S-ar putea invoca o strategie de mobilizare dar nu e cazul: teatrele locale joaca cu casa inchisa aproape fiecare spectacol, stiu asta pentru ca uneori nu-mi gasesc bilete cu 3-4 zile inainte,
    – discutia despre talentul de a scrie despre teatru e justificata. experienta si o oarecare sensibilitate sunt necesare. insa blogarul nu e critic de profesie, ca daca ar fi ar scrie la gazeta si toata discutia asta ar avea loc intr-un alt context. blogarul povesteste ce i se intampla in viata, dupa priceperea lui, iar daca se baga in lucruri despre care n-are habar n-ar trebui incurajat nici macar tacit…Insa de aici pana la „nu esti in masura sa-ti exprimi o opinie personala” mai e o discutie despre libertatea de exprimare. Eu, spre exemplu, as fi foarte inclinat sa le spun unora „shut the fuck up” dar nu poti ingradi dreptul unuia de a se face ridicol.. e dreptul lui.
    – nu stim ce se petrece in spatele scenei, n-am fost invitati.

  5. bloodie spune:

    Ca răspuns pentru toți:

    – Eu nu am scris, într-adevăr, despre discuția de sâmbătă și nici nu știu dacă o voi face. Această întâlnire înseamnă, de fapt, contribuția TNT la un eveniment internațional. Având în vedere că eu am fost cea care a lansat invitația, pot să garantez că niciun blogger nu a fost invitat cu scopul sau în speranța că va scrie. Nu promovarea era scopul, ci discuția în sine, care a fost filmată și va fi trimisă pentru a fi inclusă pe un site.

    – Colaborarea cu Teatrul Național a venit din inițiativa mea. Eu am fost cea care am dat un mail instituției și am întrebat dacă ar fi dispuși. Răspunsul a fost afirmativ. Nu sunt blogger oficial, nimeni nu e. Nu sunt obligată să scriu, nu sunt obligată să am o părere anume. Cu maximă transparență voi spune un lucru trist: dacă nu aș primi biletele gratuite pentru spectacol, nu mi-aș permite să merg atât de des. Sunt pișcotar cultural, dacă vreți. Cum răscumpăr asta? Poate cu timpul dedicat articolelor (nu cred că sunt superficiale), iar dacă mâine mă vor chema să ajut la căratul unui decor, mă voi duce cu plăcere.

    – Am scris despre Adam și Eva după ce am văzut-o prima dată. Ironic, postarea se numește: „Adam și Eva – Cronică profană și subiectivă”.

    – Există critici de teatru specializați. Din păcate, și aceștia fac jurnalism cultural de opinie, deși nu ar trebui. Că opinia lor este mai avizată decât un blogger, asta da. Apoi, de ce nu am avea și noi (căci din oameni ca noi e format publicul, spectacolele nejucându-se pentru critici), o părere expusă? Poate că printre articolele mele idioate, cineva găsește și informația asta, pe care poate n-ar căuta-o în publicații de specialitate.

    – Au fost câțiva oameni care s-au dus la un spectacol după ce au citit o cronică profană de-a mea. Au fost foarte încântați și pentru mine ăsta este un câștig enorm.

    – Pt. Dam: Nu am studiat teatrologie, nici literatură mai departe de liceu, am studiat ceva mult mai tehnic, dar nu cred că sunt nici incultă, nici agramată, nici paralelă cu ceea ce văd pe scena teatrului și nici că n-am măcar o brumă de talent la scris.

    • dunia spune:

      Anca, sinceră să fiu, nu știu ce anume să-ți scriu înapoi fără să-l fac mârlan, din nou, pe Dam.
      Doar că acum nu-l pot face mârlan, nu a jignit pe nimeni, e doar incisiv.
      Eu îți mulțumesc din nou pentru invitație, mi-a plăcut foarte mult.
      Iar în ceea ce privește scrisul și talentul, cred că știi că și scrisul are nevoie de exercițiu, blogul meu e o dovadă. Există diferențe de cum scriam în 2007 și cum scriu acum.

  6. dam167 spune:

    În primul rând, 2 (două) persoane au dat invitații: dunia și bloodie. Că așa au vrut. Bine, m-ați prins: nu a dat majoritatea blogărilor BILETE LA ACEST SPECTACOL. Majoritatea blogărilor dă de toate: parfumuri, invitații la manichiură, pedichiură, scufundări, cursuri de olărit, testăr de biscuiți etc. Care majoritate? Ăia de la masa de Sabres.

    În al doilea rând, eu cred că vă faceți că nu înțelegeți. Chestia aia numită titulatură contează, sau mai exact condiționează anumite lucruri. Faceți și voi diferența:

    a.) M-am dus la film (betmen, nu știu, oricare). M-am dus că am primit biletul de la Ceapa cu căciulă. Na, mi l-a dat, m-am dus. Băi, fu așa fain betmen în aer, că am scris pe blog.

    b.) M-am dus la film ca blogăr, cu niște alți blogări. Am primit biletul, deci m-am dus.

    Când te-ai dus ca altceva decât ”om cu mâinile în buzunar” lași de înțeles că e mai mult acolo. Cineva sau ceva te-a trimis acolo. Acum nu mai merge că ai scris ceva acolo. Adică merge, dar vei fi heituit – pe bună dreptate, că meriți.

    @bloodie: nu ești nici agramată, nici incultă. Nu erau referiri la tine.

    @dunia: Mai știu pe cineva care a tot făcut exerciții pe blog de 5 ani încoace. Da, scrie la fel de prost ca la început. Nu dau nume, că nu vreau să o nominalizez pe Tomata cu scufiță.

    O să scriu cu majuscule, că poate înțelegeți unii:

    DA; UNII SCRIEM PROST, SAU CEL PUȚIN AȘA SPUN UNII. POATE E ADEVĂRAT, POATE NU. DE CE E ASTA O INSULTĂ? DACĂ SCRIAM BINE ERAM TOȚI SCRIITORI. BOGAȚI. REALIZAȚI. ÎMPLINIȚI. AȘA, SUNTEM ALTCEVA, TOT REALIZAȚI, TOT ÎMPLINIȚI DAR POATE NU ÎNCĂ BOGAȚI – MAI E TIMP.

    • Oana spune:

      Ce-au merele cu perele? De invitatii vorbesc, ca am vazut ca te cramponezi de ele.
      Anca a invitat din partea TNT niste oameni de care stia ca merg la teatru si ca sunt si bloggeri pentru o discutie dedicata unui eveniment international, nu blogurilor noastre; Dunia da o invitatie, de la ea putere, pentru un cititor, ca sa-i faca o seara mai frumoasa sau … (insert reason here).
      Cat despre cealalta problema, observ ca din punctul tau de vedere, titulatura asta ”mareata” de blogger vine cu obligatii. Eu inca mai caut contractul pe care l-am semnat in care ma angajez sa… pentru ca mi-am facut blog. Am mari dubii ca-l voi gasi.
      Stiu ca stii ca nu prea-mi pasa de parerile altora in general, dar nu pricep si nu voi pricepe veci pururi de ce insista unii si altii sa stabileasca tipare. Si daca ceilalti nu se aliniaza cerintelor lor sa-i ”heituiasca”. Tu zici pe buna dreptate, eu ti-as zice cum mi se pare heituiala gratuita (eu o consider gratuita de multe ori), dar nu vreau sa dau dovada de lipsa de maniere pe blogul Duniei. Am blogul meu la dispozitie ca sa-mi dau in petec daca am chef, cum am chef si cand am chef. :)

      • dunia spune:

        De la o piesă de teatru, s-a dus discuția hăt departe. Oana, Anca, îmi cer eu scuze pentru Dam.

        L-am rugat acum ceva vreme să nu jignească, să scrie ce vrea, cum vrea, dar să nu jignească. Bineînțeles că ofensa își are sursa în multe cuvinte, dar eu i le-am refuzat doar pe acelea urâte și vulgare. Mai ales vulgarul mă interesează să nu ajungă pe blog.

        În rest fiecare ne acceptăm cu părerile diferite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: