Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Ler

INTERJÉCȚIE, interjecții, s. f. Parte de vorbire neflexibilă de tip special, care exprimă sentimente și manifestări de voință sau care imită sunete și zgomote.

LER interj. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: léroi, léroloi, lérui, lérului interj.] – Probabil lat. [Ha]llelu[iah, Domine].

Și da, îmi place Hrușcă. Oh! Îmi place și Fuego. Îmi plac colindele tradiționale românești, căci mă simt confortabil cu identitatea mea. Nu mi-e rușine de naționalitate, mă simt prost când uneori mai eșuez în a fi om. Doar atunci mă încearcă sentimentul de neplăcere. Atunci, și când aud mulți inteligenți care râd de cuvântul ler.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , ,

2 Responses

  1. bogdan spune:

    „Leru-i ler si iarasi ler” are tot la fel de mult sens ca si cuvintele inventate ale lui Costi Ionita. De maine gurdu-i gurd

    • bogdan spune:

      Scardu-i scard, bruzna-i bruzna si evident mirunila-i mirunila! De ce? Ca asa zic eu si nimeni nu poate sa ma contrazica, nu, chiar nu poate. Ar putea sa ma interneze la un spital de boli nervoase in schimb, ar putea! Bunul roman e ca bunul carnat. O datorie pe care o traiesti ca te-ai nascut carnat. Romanul bun e o calitate doar prin calitatile care au dus la bun,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: