Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Copiii așteaptă să fie iubiți

Se apropie ziua îndrăgostiților. La mine, printr-o naștere, se apropie ziua Marei. Am născut-o în 14 februarie. La început mi-a fost ciudă. Nu am suportat niciodată ziua îndrăgostiților. Apoi mi-am schimbat părerea. Mara a schimbat toate gândurile pentru acea zi. Eu în 14 mă gândesc la ea și așa o să rămână până la sfârșitul vieții.
Uneori, într-adevăr, totul se termină cu bine.
Așadar, în 14 februarie anul acesta Mara face 4 ani. Vârsta asta a ei provoacă mulți oameni să mă întrebe când vine al doilea.
Da, întotdeauna mi-am dorit doi copii, încă mai doresc. S-a schimbat însă ceva.
Nu fac alt copil momentan din mai multe motive, iar motivele țin de factori, împrejurări, situații.
Și cel mai important, al doilea copil nu vreau să-l mai port în pântec. Vreau să adopt. Eu vreau doi copii. Am trecut cu Mara prin toate minunile maternității. Am avut grețuri, am avut griji pentru fetus, am ascultat inima la ultrasunete. Am plâns când doctorul mi-a zis că uneori natura recompensează tatăl, dacă e fetiță, cu o asemănare izbitoare cu el. Iar nasul Marei, la ecografie, era al lui. Am plâns vreo două ore până am supărat tatăl. I-am citit Marei când eram una singură în engleză și franceză. Am dus-o la concerte. I-am permis să vină pe lume când a fost pregătită și am fost foarte curajoasă în fața nașterii.
Știu și cunosc maternitatea.
Al doilea copil poate să vină fără primele nouă luni. Eu am de dăruit iubire, iar în lume există mulți copii care așteaptă să fie iubiți. Ei așteaptă firescul uman cum așteptăm noi la poștă. Și toți ne văităm de poșta română.
Vreau să iubesc, pot să iubesc, copiii așteaptă să fie iubiți.
Nu mi-e ușor. Tatăl Marei nu e de acord cu adopția. Am un singur prieten care e deschis acestei idei. I-am propus să adoptăm, iar el mi-a răspuns să mai așteptăm câțiva ani. Acum mă amuz. Fac deseori asta. Râd. Râd când nu e cazul.
Dar nu vă pierdeți într-un asemenea zgomot colorat, rămân fermă în această decizie: vreau să adopt. Nu contează când, peste un an, peste 5, există un copil în lumea asta care-și va găsi în brațele mele tot ce i-a refuzat mama lui.
Susțin adopția, nu îndemn la adopție, ci vreau să fiu de-a dreptul un exemplu. Dacă ar fi după mine, aș îndemna nu numai cuplurile năpăstuite care nu pot avea copii să adopte, ci fiecare cuplu care-și mai dorește un al doilea, al treilea copil, să adopte.
Susțin adopția.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , ,

4 Responses

  1. maria dobra spune:

    Frumoase ganduri ! Daca s-ar gasi pentru fiecare copil abandonat un suflet mare nu ar mai creste in medii unde inmagazineaza doar ura.
    Si eu as dori sa pot ajuta un sufletel sa creasca inconjurat de iubire. Am avut o astfel de ocazie, l-am protejat sa vina pe lume, dar nu eram atunci pregatita sa mi asum si cresterea lui si l-am pierdut, a fost luat de o mama maternala care l-a izolat de mine, a refuzat ajutorul meu.M-am retras, sper sa ii fie bine !

  2. Mirela spune:

    Este f curajoasa decizia ta de a adopta. Copiii fara parinti cer mult mai multa grija, dragoste, munca, atentie si sunt mult mai sensibili. Dar ce poate fi mai minunat pe lume decat sa daruiesti dragostea ta unui copil caruia i-a fost refuzat, pana atunci, asa ceva!

  3. dunia spune:

    @Maria

    E delicată situația ta, mă gândesc că e greu de ambele părți. Sper să vă fie bine. Mai povestim peste ani.

    @Mirela

    Vorba e vorbă. Povestim când ajung la fapte. Am intenția, sunt decisă, dar în timp pot transforma intenția în faptă. Până atunci rămâne doar intenție.

  4. arakelian spune:

    acum ceva ani, 10, pornisem pe ideea adoptiei. Aveam experienta a 2 colegi de universitate, veniti din case de copii, stiam cat de mare ajutor au nevoie copiii abandonati, si cat de greu e sa stai permanent langa o persoana abuzata, ce isi traieste cu intensitate sentimentele …
    Si am inceput sa intreb, discut, citesc despre adoptie.
    Procesul e anevoios si lung. Prioritatea e binele copilului, si m-am simtit ca nu rezist luptei cu birocratia, drumuri, verificari timp de 2-3 ani pana sa fiu declarata apta… Lucru care mi-a dat de gandit daca sunt cu adevarat pregatita, am vointa/dragostea de a fi mama adoptiva.

    Apoi, am cunoscut un copil adoptat. Denis. Parintii l-au luat in plasament, si apoi adoptat. Marele avantaj al solutiei asteia este ca se sare niste pasi. Si copilul primit este copil ales de soarta, ce are nevoie ATUNCI de alternativa, copil ce vine fara cerinte, de etnie sau blond, de 6 luni sau de 3 ani, sanatos sau cu mici probleme medicale, fara acte.
    Nu cunosc deloc procesul de a deveni asistent maternal, tine de directia si protectia sociala de sector/oras, dar decurge repede. Vecina de la et. 1 si sora ei erau amandoua, si aveau copilasi in plasament.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: