Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Victorie, femeia își vinde singură trupul

Am mai spus asta, susțin adopția. Sunt pro avort. Nu știu dacă am mai spus asta. De fapt susțin adopția deoarece sunt pro avort.
Afirmația mea s-ar putea să dezamăgească unele persoane care mă citesc. I-aș ruga pe fiecare să aibă puțină răbdare. O să-mi argumentez părerea și sentimentele.
Am constatat de-a lungul timpului, că pe lângă fețele bisericești, bărbații sunt aceia care condamna avortul cu neînduplecare.
Biserica condamnă avortul, dar binecuvântează războiul, bărbații condamnă avortul, dar de-a lungul timpului educația și cultura lor nu presupunea sentimente pentru o sarcină extraconjugală. Nimic nu-l obliga pe bărbat sau îi strica dispoziția dacă lăsa o prostituată gravidă.
Nu aș vrea să reiau condiția femeii în istoria umanității, situația ei. Aș vrea doar să-mi susțin părerea.
Sunt pro avort.
Dintotdeauna, femeia a fost supusă speciei. Femeia a fost și rămâne responsabilă de perpetuare. Trupul ei a reprezentat dintotdeauna un obiect de care se dispune, dispune și va dispune specia, a dispus tatăl sau fratele, soțul, iar în cele din urmă, dispune însăși femeia.
Dreptul femeii emancipate stă în puterea ei de a-și vinde singură trupul. Înainte, iar înainte descrie chiar secolul XX, trupul femeii, căci psihic descria anihilarea, semnifica doar un schimb de putere între tată și soț. Femeie descoperea libertatea, o presupusă libertate, în instituția căsătoriei.
Mamele noastre sunt familiare cu această vorbă: mărită-te, așa o să poți să ieși seara, să te distrezi, să-ți permită societatea o bună reputație.
Eu sunt bucuroasă de vremea mea, de faptul că pot să-mi vând singură trupul, de faptul că pot întoarce spatele societății, de faptul că a fi numită curvă reprezintă o insultă și nu o situație.
Am crescut cu povești despre situația femeilor dinainte, femei alienate, femei servitoare, femei dependente de bărbat.
Cunosc o femeie, prezentul o cuprinde cu un păr alb, bunică devotată sau poate nu, mamă a trei copii și femeie cu 25 de avorturi la număr. Niciodată nu mi-a plăcut femeia aceea, întotdeauna am considerat-o rea, aproape inumană cu toți copiii din jurul ei.
Am judecat-o, și am judecat-o greșit. Eram copil, sunt femeie azi cu un acces nelimitat la informație, informație necenzurată de biserică și de bărbat.
Oare doamna de care vă povestesc, este unica responsabilă de acele avorturi? Atâta plăcere, atâta concupiscență să descrie făptura ei? Nu aș îndrăzni să întreb. Doar că acum presupun că toate acele avorturi au ucis toată maternitatea, toată bunătatea și blândețea unei mame.
Înainte vreme, chiar vremea mamei mele, femeile munceau la program, creșteau singure copiii, țineau menajul în casă. Femeia descria amanta, servitoarea, doica. Nimic nu descria echilibrul în munca ei. Nimic. Iar în familiile sărace femeile își băgau andrele în uter, beau săpun, bere fiartă, toate tehnici băbești să scapi de o sarcină nedorită.
Și societatea te condamna de crimă.
Crimă?
E o crimă faptul că trupul unei femei, prin specie, îi devine dușman? Ce a fost și este moral în educația unui bărbat care se bucură de autonomia trupului lui și se înfruptă din trupul moale și cald de femeie fără grija speciei?
Avortul descrie economia și politica la fel cum descrie o viață întreruptă. Niciodată nu o să pot să susțin că avortul este o crimă, ci o alegere. Dacă s-ar alege bine, nu ar exista copii abandonați, orfelinate și centre pline de copii abuzați și maltratați, copii de care prea puțin le pasă acelora care fac din avort o crimă.
Nimeni nu duce grija sufletelor fără mame, dar duc grija embrionului, duc grija războaielor unde oamenii de dezumanizează.
Da, sunt pro avort, sunt proprietara propriului corp și mă bucur că trăiesc vremuri în care reprezint și vânzătorul, și marfa.
Eu, doar eu pot alege cui mă vând.
Asta este o victorie, și nu a femeii, ci a omului.
Din păcate, femeia încă trebuie să amintească societății că este om.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , , ,

24 Responses

  1. Mirela spune:

    Nu pot afirma ca sunt impotriva avortului. Dar, in ziua de azi, exista alte metode de contraceptie, mai umane pentru femei, si ar trebui sa se recurga la avort numai in cazuri cu totul exceptionale. Chiar daca este o alegere, avortul este o trauma pentru femeie. Iar daca femeia ar trebui sa aminteasca societatii (si siesi) ca este om, ar incerca sa evite sa isi faca rau.
    Da, orfelinatele sunt pline. Dar crezi ca sunt asa pentru ca mamele au ales sa nu recurga la avort? Cred ca multe nici nu s-au gandit, macar. Au facut copii si atata tot. Fara sa se gandeasca prea mult inainte.

    • dunia spune:

      Da, în ziua de azi există metode de contracepție, dar nu discutăm despre neglijență, inconștiență, ci de alegere.

      Avortul reprezintă o traumă. Și azi, bărbații nu-l consideră mai mult ca o extracție de măsea.

      Ah! Despre mamele care-și abandonează copiii cine poate să le cunoască raționamentul?

      Totul ține de psihic aici și de cine supune pe cine.

  2. arakelian spune:

    Barbatul contra avortului si care fuge de vasectomie e un ipocrit.

    In momentul asta, procedura a devenit comuna in multe tari din Europa. In Romania, barbatii care nu vor copii in continuare imping femeia catre avort, indirect.

  3. Dan spune:

    Cam multe „fracturi” logice în text. Dacă ți-ai propus să supui dezbaterii un subiect despre care știi din start că va naște controverse sau discuții contradictorii (și mă refer aici la avort fiindcă nu cred că există cineva care să nu fie de acord cu adopția), e ok. Așa trebuia scris textul. :P Dar dacă sunt opinii proprii se mai schimbă umpic datele problemei. Astfel că :
    – prima fractură logică apare în propoziția „susțin adopția deoarece sunt pro avort”. Dacă avortul ar deveni o practică la scară largă, nu ar mai exista copii nedoriți și atunci nu ar mai exista nici bază de selecție pentru adopții, nu ? Decât situațiile nefericite în care ambii părinți s-ar prăpădi, dar aste, numeric, sunt insignifiante și, de obicei, copiii sunt adoptați de rude apropiate : bunici, unchi sau mătuși.
    – nu știu cărei confesiuni religioase îi aparții. Din ce știu eu niciuna dintre confesiunile relevante de pe la noi nu „binecuvântează războiul”. Dacă ești atee ar fi trebuit să eviți să te pronunți. Nu e tocmai ok să vorbești despre ceva atunci când ești poziționată în afara temei. Riști să vorbești „din auzite” și ne amintim cu toții de jocul copilăriei intitulat „telefonul fără fir”
    – „Nimic nu-l obliga pe bărbat sau îi strica dispoziția dacă lăsa o prostituată gravidă.” – Fals. Prostituată sau manager de multinațională femeia care naște un copil dintr-o relație, oricare ar fi natura ei, întâmplătoare, „contractuală” sau bazată pe sentimente, este protejată de lege. Se numește pensie alimentară și este de obicei în cuantum de 1/3 din veniturile tatălui. Asta fără a mai vorbi de riscurile la care se supune un bărbat căsătorit care „calcă strâmb”. Ceva îmi spune că o sarcină nedorită i-ar șifona destul de rău „dispoziția”. :lol:
    – femeia a dispus dintotdeauna de „puterea de a-și vinde trupul”. Nu poți contrazice zicerea conform căreia prostituția este cea mai veche meserie din lume. Aaa, că nu toate au știut să o facă și profitabil, e partea a doua, dar asta nu mai ține de putere ci de neștiință. Chestii puțin cam diferite dacă e să mă întrebi pe mine.
    Și ar mai fi destule observații „pe formă”. Pe fond însă, am să spun doar că o poziție prea vizibilă și prea susținută pro avort dăunează în primul rând femeilor. Fiindcă ea riscă să treacă în planul secund o politică mult mai sănătoasă, cea a educației sexuale corecte a tinerelor cu accentul pus pe contracepție. Ceea ce, printre altele este și mult mai ieftin. Că mai puțin traumatizant nici există îndoială că n-ar fi.

    • dunia spune:

      Dan, eu nu vorbesc niciodată din auzite, am vorbit, adolescentă fiind, dar acum niciodată.

      Tot ce am scris sunt date și fapte verificate, susținute cu mărturii.

      Acum, nu am scris pentru a crea controverse, ci am scris pentru că nu-mi mai este teamă de asemenea subiecte sensibile.

      Și foarte greșită exprimarea ta, sper că nu și judecata, că avortul ar fi o practică, nu, avortul este o alegere. Copiii sunt adoptați de rude? Toți? De aceea au existat orfelinate, iar acum case speciale care au grijă de copiii fără părinți? Cred că aici nu ești corect.

      Am fost botezată la ortodocși. Ce sunt eu? Eu sunt agnostică. E diferență mare intre ateu și agnostic, una de bun simț. Iar în istoria omenirii există Războiul Sfânt din lumea islamică, iar cruciadele, din câte știu eu, nu am auzit, au fost însoțite de ideologie creștină.

      Mai departe. Afirmația mea zici că e falsă, eu am citit mărturii ale unui domn de societate care în timp ce pândea o prostituată își spunea că o posibilă sarcină nu l-ar interesa, nu ar fi problema lui. Faptă.

      Femeia a dispus întotdeauna? Care femeie? Prostituata. Dar despre prostituată vorbim sau despre condiția femeii? În 1970 băieții și fetele au devenit egali pentru moștenire. Faptă. Iar trupul femeii, femeii cu o viață normală pentru societate nu i-a aparținut.

      Iar acum să ajung la atitudinea mea pro avort. Da, pro avort. Alegerea de a face o asemenea intervenție nu poate dăuna femeilor, femeile au murit deoarece a fost interzis avortul.

      Iar eu nu pot convinge femeile să facă asta, nu le recomand o carte sau o nuanță de ruj, eu doar susțin o stare psihică a unei femei care poate trece prin așa ceva, căci cu toată educația sexuală, cu toate măsurile de contracepție, accidente se întâmplă.

      • Dan spune:

        Eeee… nu-i frumos ce faci … :lol:
        Again 1. lingvistic, fiindcă exprimarea mi-ai taxat-o ca greșită, avortul deci, este o practică. Odată ce vorbești despre avort vorbești despre o practică. Alegerea se manifestă anterior avortului. Asta ca exprimare.
        2.și fiindcă văd că ești deosebit de atentă la termeni am să te rog să îmi ierți ignoranța fiindcă eu, în îngustimea vederilor proprii pun semnul egal între ateu și agnostic considerând că diferența aceea de încadrare filozofică se datorează faptului că Huxley a fost pus la un moment dat în încurcătură la fel cum pus fiind în încurcătură și Ion Iliescu a spus că el nu e ateu ci liber cugetător. Dar astea sunt simple panseuri filozofice la fel de importante în economia vieții cât este însuși întreaga filozofie. Dar. Faptul că în unele etape ale istoriei au existat războaie purtate de-a dreapta, de-a stânga sau chiar cu Biserica în frunte nu este de natură a implica generalizarea. Iar folosirea cuvântului „binecuvântează” este cel puțin nefericită. Nu vei găsi niciunde, în niciuna dintre învățăturile Bisericii (și vorbind de biserică nu văd ce relevanță are trimiterea către Jihadul islamic), în nicio scriere, în niciun concept teologic nu vei întâlni „binecuvântarea războaielor”.
        3. Faptul că tu ai „citit mărturii ale unui domn de societate” nu are nicio legătură cu „Nimic nu-l obliga pe bărbat sau îi strica dispoziția dacă lăsa o prostituată gravidă.” Tu ai citit mărturia UNUI domn, cu bunăvoință să spunem că vor mai fi fiind alte 100.000 de astfel de mărturii (deși am mari dubii, explicate în comentariul anterior). Pe pământ însă trăiesc peste 2 miliarde de bărbați maturi.
        4. Cu regret îți atrag atenția că atribuind „puterea de a-și vinde trupul” doar prostituatelor, dai dovadă de o gândire aproape misogină. :lol: Și iarăși mărturisesc că am probleme în a înțelege ce legătură este între „puterea femeii de a-și vinde trupul” cu faptul că abia în 1970 băieții și fetele au devenit egali în ceea ce privește moștenirea.
        5. „Copiii sunt adoptați de rude? Toți?” Am spus eu asta ? Nu. Eu am spus „Decât situațiile nefericite în care ambii părinți s-ar prăpădi, dar aste, numeric, sunt insignifiante și, de obicei, copiii sunt adoptați de rude apropiate : bunici, unchi sau mătuși.” Adică da, m-am referit doar la nefericiții care ajung orfani și nu la cei părăsiți prin spitale sau abandonați.
        Reao !!!

  4. arakelian spune:

    astazi, in orfelinate mai sunt doar copii cu mame fara educatie sexuala.

    Cele cu educatie folosesc contraceptie, daca exista accident sau incident: avort, si care nu sunt de acord, si nici nu pot creste copilul, fac actele pt adoptie de la finalul sarcinii, astfel incat copiii sunt abandonati dar adoptabili din prima zi de viata.

    Cei ramasi in institutii, spitale, etc. sunt copii semi -abandonati dar ne-adoptabili pt ca nu au actele in regula. Undeva, in afara legii… li se spun copiii nimanui.

    • dunia spune:

      Educație sexuală, uite ceva care nu se face suficient în școli.

      • arakelian spune:

        se face in scoli, dar in special la scolile din oras, f. rar informatia ajunge la tara, la fetele ce au 8 clase si atat.
        Rrebuie facuta si la medici, si de medici!, si la persoanele deja adulte, si mai ales la cei ce ajung rar in scoala.

  5. Oana spune:

    Foarte bine ai explicat ce-i cu avortul. Nu știu câți vor înțelege din păcate.

  6. Bogdan spune:

    Cred ca privesti lucrurile putin cam unilateral. Avortul in zilele noastre este justificat doar daca prin inconstienta sau lipsa de cultura femeia si barbatul, pentru ambii sunt implicati, sunt pusi in situatia de a avea un copil nedorit. Sau ca urmare a unui contact sexual nedorit, viol, sau mai stiu eu ce. Cu metodele contraceptive existente un cuplu poate decide cand sa aiba un copil. Femeia sau barbatul care din dorinta de a „se trage”, scuzata fie-mi franceza, constient, se pun in situatia de a omori ceva, fie el si un embrion nu prea merita scuze, suturi in fund mai degraba. Partea cu preotul barbat care abuzeaza de trupul femeii si o obliga sa treaca prin avortul traumatizant suna a ceva telenovela si cred ca exista metode legale de a rezolva astfel de cazuri. Cred ca societatea actuala, implicit femeile, poate mai mult de atat. Au fost cazuri cand femeia nu a dispus de trupul ei, au fost cazuri cand nici barbatii, vezi sclavia. Din fericire a fost abolita. Presiunea societatii a existat si exista dar femeile cu adevarat inteligente si puternice trec peste si-si vad de viata. Cunosc cazuri si sunt mandru de ele, chiar daca sunt barbat.

    • dunia spune:

      Subiectivă poate sunt, unilaterală nu cred. Am vorbit despre fapte, despre ceea ce s-a întâmplat în viețile noastre.

      Iar acum nu vorbim despre contracepție, ci despre puterea de decizie a femeii, de a face întrerupere de sarcină. Despre asta vorbim.
      Și azi avem de-a face cu caracterul gratuit al existenței, astăzi poți rămâne însărcinată cu toate măsurile.

      Este vorba de acel moment: trupul meu, decizia mea, alegerea mea.
      Putere de care azi femeile dispun, dar încă există voci care susțin interzicerea avortului.

  7. Linda spune:

    Intre interzicerea avortului, prin lege, si atitudinea pro-avort pe care o afisezi mai sus exista o multitudine de stari si nuante. Nuante pe care, urmarindu-te cu drag si admiratie pana acum, ma asteptam sa le sesizezi.
    Este adevarat si ca textul tau se afla in flagranta opozitie cu ideile mele si, mai mult, cu sentimentele si emotiile mele (de femeie fara copil). Nu il pot digera.
    Pot fi de aceasta data doar fascinata de ceea ce eu as numi „o gandire puternica”.

    • dunia spune:

      Linda, habar nu aveam că mă citești.

      În prima parte a comentariului tău presupun că îmi faci un reproș, nu-l pot identifica, dar pot bănui în acele nuanțe.

      Îmi dau seama că un asemenea text poate avea un anume impact asupra unei femei care nu are copii, dar îi dorește. Eu doar îmi susțin o părere despre avort ca alegere a unei femei.

      Fascinată? Aș putea să mă simt flatată, dar nu e cazul. De gândire să știi că o să scriu un text separat, despre gândirea mea ca proces al unui sistem nervos care comandă și controlează.

      • Linda spune:

        Da, un soi de reproş ”îmblânzit” exista în comentariul meu anterior. Ghicindu-te mai mult de pe blog decât din întâlnirile directe, bănuiesc că tu crezi în – şi pledezi pentru – libertatea fiinţei umane (deci inclusiv a femeii) de a alege ce face cu ea, cu trupul ei etc. Şi aici rezonez foarte bine cu tine.

        Iar acest prim gând se transformă, nu prea îmi dau seama cum, într-o formulare „pro avort”. Aici mă aşez în poziţie contrară. Pentru că, din experienţa femeilor din jurul meu, avortul este o traumă; şi atât de rar şi de puţin un exerciţiu de libertate asumată! De cele mai multe ori el nu reprezintă o alegere, ci o reacţie post facto, disperată, la o stare în care femeia se simte adusă fără voia şi ştirea ei, o stare care plasează femeia în poziţia neajutorată de victimă; ea mai poate „alege” doar între avort, abandon şi acceptare a unui copil pe care nu îl vrea. Împotriva acestei stări mi se pare sănătos să ne orientăm efortul.

        PS: Cât despre gândire, mă fascinează gândirea umană în general (şi variabilitatea ei, intra – şi inter-individuala, să zicem aşa). Şi, mai personal, mă fascinează gândirea ta pentru că o găsesc diferită de a mea; deseori complementară, un soi de „cealaltă faţă” care îi lipseşte gândirii mele…

        Zile frumoase să ai şi…te voi urmări în continuare, cu interes :)

  8. dunia spune:

    @Dan

    Numește-mă cum vrei, dar nu rea. Am scris doar despre fapte.

    Ah! Huxley și Ion Iliescu alăturați, nu-mi place imagine, o îndepărtez.

    Ceva mai vreau să notez, despre a fi agnostic, un agnostic nu știe dacă există Dumnezeu, nu afirmă că nu există Dumnezeu.

    Despre avort am spus tot. Dacă o să-mi schimb părerea, o să notez aici, firește. Doar că acum punem punct. Nu am scris pentru controverse, am scris pentru că în sfârșit am curajul să spun ce gândesc, cum gândesc.

  9. Bogdan Mihai spune:

    In cazurile in care intamplator ramai insarcinata categoric decizia finala trebuie sa apartina femeii pentru ca este vorba de trupul ei. Probabil ca in decizie ar trebui sa tina cont de mai multi factori, inclusiv parerea partenerului, cand spun sa tina cont nu o spun cu termen imperativ in nici un fel. Acestea sunt cazuri particulare. Avortul este o optiune ce trebuie lasata la indemana celor ce ajung din „greseala” in situatii de genul asta dar nu trebuie sa fie o comoditate. El provoaca traume cuplurilor care trec prin el, atat femeilor cat si barbatilor. Poate nu in egala masura dar stiu barbati care au suferit mai mult ca femeile de pe urma unei astfel de decizii.
    P.S. din cate stiu agnosticii sunt cei care cred in existenta unei divinitati dar intr-o forma pe care mintea umana nu poate s-o inteleaga/cuprinde/etc. :)

    • dunia spune:

      David Hume, un agnostic care îmi place foarte mult.

      Despre asta vorbeam, despre a alege, nu despre comoditate. Și aici, aș putea să construiesc o discuție. Există oare avort din comoditate?
      Unii oameni chiar nu-și pot lua o asemenea răspundere. Mă rog, e un subiect din care se pot desprinde multe, nenumărate nuanțe, cum a subliniat Linda.

  10. Bogdan Mihai spune:

    Si mie imi place Hume dar tocmai pentru ca era, dupa umila mea parere, un ateu care facea pe agnosticul, uneori, pentru a fi inteles si a nu fi exclus de societatea in care a trait.
    Agnosticii sunt un fel de ipocriti, nu sunt mare fan al lor. Dar asta chiar e o alta discutie cu foarte multe nuante.

    • dunia spune:

      Ca silogism, concluzia este că eu însămi sunt ipocrită.

      Dar rămân agnostică. Chiar nu știu dacă există Dumnezeu, deși uneori mă rog seara. Uneori chiar așa încep, ”nu știu cui și de ce mă rog, dar spun Tatăl nostru.”

      Nuanțe, nuanțe. :)

  11. Bogdan Mihai spune:

    In aceasta privinta da, esti ipocrita. Cu siguranta ai capacitatea intelectuala de a intelege ca rasunsul este nu, nu exista nimic, cu siguranta ai citit destui filozofi ca sa intelegi absurditatea teoriilor ce demonstreaza existenta divinitatii, fie ca este vorba de Decartes fie ca este vorba de Locke sau mai stiu eu care altul. E atata ridicol in cugetarile lor legate de dumnezeu incat , eu care sunt o fire transanta, mi-am pierdut efectiv respectul pentru ei. Faptul ca iti place David Hume nu face decat sa sporeasca oarecum lucrurile. Omul ala a fost cat se poate de ateu, teoriile lui au aratat atat absurdul divinitatii (pentru ca asa putea sa faca un credincios sa ii acorde atentie nu pentru ca si-a pu intrebari legate de existenta sa) fie au demonstrat cat se poate de clar ca in societatatea umana prezenta raului intr-o masura asa de mare nu poate decat sa ilustreze o zeitate care parte rea, procentajul nu conteaza, fie este o zeitate care nu poate sa combata raul deci nu este atotputerinica. Eu as merge mai departe si indemnat de ideile ateilor din zilele noastre as spune ca o zeitate asa de impartiala cu binele si raul este demna de dispret si ca oamenii religiosi care prin natura credintei lor cred ca sunt o parte din dracu stie ce miracol si ca lucrurile bune din viata lor se intampla ca urmare a rugaciunilor si atitudinii binevoitoare sunt o culme a arogantei pentru ca nu realizeaza ce lucruri rele se intampla unor oameni egal de buni. Ce vina are un copil dintr-un orfelinat ca a ajuns acolo? Oare zeitatea nu-l vede ca egal cu ceilalti? El este totusi abandonat, umilit, batut, lipsit de dragostea unei familii. Ce vina are femeia vioalta? Ce vina are mama care-si pierde copilul? Niciuna! De obicei se roaga mai mult si-si acepta soarta. Divinitatea asta draga este fie un incompetent de doi lei fie un farsor care se distreaza. Din fericire divinitatea nu exista. Din si mai mare fericire Hume explica cu atata frumusete bunatatea si compasinea spiritului uman si a felului in care noi relationam si construim binele incat dupa ce-l intelegi iti dai seama ca binele exista, nu ca un Isus prin ceruri sau pe cruci ci ca un prieten, un frate, o mama, un alt om.
    Nu am intrat in amanunte stiintifice, desi putem, ca stiu suficiente.
    Foarte, foarte multe care sa demonstreze nulitatea teoriei unui dumnezeu, allah sau mai stiu eu ce dracu.

  12. dunia spune:

    @Linda

    Avortul este o traumă, firește.

    Atitudinea mea pro avort nu ar trebui să fie cuprinsă în nuanțe, nuanțe de care ai amintit. Încerc să fiu foarte coerentă. Revin la nuanțe. Cu acest text nu am vrut să subliniez decât dreptul femeii de a alege, atât. Nu mi-am dorit să aduc în discuție motivele femeii de a face o asemenea intervenție, motive care diferă de la persoană la persoană.

    Au murit prea multe femei în perioada când avortul era interzis. Știi că femeile care avortau prin metodele pe care le-am numit în text, de exemplu cu andreaua, și ajungeau la spital li se refuzau calmantele?

    Erau pedepsite pentru fapta lor. Presupun că nici o femeie nu-și dorește să experimenteze o asemenea operație, dar dacă nu ai dori copilul, neimportante fiind motivele, nu ar trebui să poți tu decide asta nu legea?!

    Despre asta vorbesc, despre libertatea fiecăruia de a decide, mai ales într-o asemenea situație.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: