Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Exprimi o părere, dar și o părere de rău

Am reținut scena următoare dintr-un film cu Colin Firth. Personajul lui Colin Firth, un anume portretist, îi cere modelului său să nu mai vorbească deoarece îi schițează gura.
Se înțelege că acest model vorbise și vorbise, nu?
A vorbi, și a tot vorbi, ce nume poartă asemenea persoane? Locvace, guralive? Limbute?
Am auzit foarte des în copilărie vorbindu-se despre mine cu acești termeni, guralivă fată, limbut copil.
De ce vorbeam atât de mult? Motive: sunt extrem de curioasă, să-mi ascund copleșitorul sentiment de inferioritate, să exprim un entuziasm care mă acaparase.
Și azi vorbesc mult, dar locvacitatea descrie acum buchete, buchete de vorbe, nu un șir de vorbe.
Am ajuns să prefer tăcerea. Motive: evitarea unor discuții contradictorii, evitarea criticii, evitarea tendinței de a judeca.
În urmă cu o lună am asistat prin neputința de a mă îndepărta, o îmbrăcam pe Mara, la o conversație care mie îmi creștea tensiunea, iar Marei i se măriseră ochii. În acest timp căuta ochii mei pentru explicații. Ne confruntam amândouă, mamă și fiică, cu alegeri, ale mele, și deprinderi, ale ei, deprinderi care îi lipsesc deoarece eu le-am trecut cu vederea. Nu o educ pe Mara să fie fetiță, ci om, să fie esențial, subiect, privilegiu. Iar lângă noi, o mămică, pe un foarte însuflețit ton, cuvânta despre cum se poartă fetițele, cum se poartă băieții, cum se poartă între ei.
Am părăsit spațiul comun cât de repede mi-a permis dexteritatea degetelor și i-am dat Marei niște explicații pe care mă bucur că le-a acceptat fără întrebări suplimentare.
Bineînțeles că am povestit mai departe întâmplarea. Imediat ce m-am întâlnit cu o prietenă, m-am pornit cu avânt să dau mai departe impresiile mele, dar m-am oprit brusc.
Am întrebat: cum să povestesc ceva care îmi provoacă clar o neplăcere fără să judec? Căci nu vreau să judec, vreau doar să dau mai departe ceea ce am trăit.
Am stat puțin să mă gândesc.
Pot să relatez.
Spun ce s-a întâmplat fără nici o părere personală.
Situația însă nu permitea omiterea părerii personale, căci tocmai părerea mea o doream discutată cu prietena mea.
Uneori e atât de greu să nu judeci. Nici relatarea nu ajută dacă toată ființa e ultragiată.
Până la urmă am povestit, mi-am exprimat părerea, dar și părerea de rău. Nu vreau să judec. Și atunci muțești, te dai la o parte, te resemnezi și accepți că viața nu-ți trimite material uman valoros la kilogram, ci în felii foarte subțiri.
Abia atunci, probabil, începi să savurezi.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , , , ,

5 Responses

  1. noctambulul spune:

    Lasa, ca abunda material din cealalta categorie! Asta, asa, ca sa ai ce comenta! ;-) Si tot „asa” ca sa se poata comenta si pe seama mea! Si de vorbesti si de taci, tot iti pot iesi „vorbe”! A propos de sarcasmul din comentariul meu: „No, the irony is free; it’s the sarcasm you’re paying for. Ironically…” este un citat din Chalet Girl:
    http://threeyearsafter.wordpress.com/2014/01/30/chalet-girl/

  2. noctambulul spune:

    Am vrut sa spun „Ca sa ai ce comenta pe blog”!

  3. dunia spune:

    Ah! Perfect de acord în ceea ce privește vorba care umblă, dar cum dețin un blog infectat de eu, eul meu, vorbeam despre mine, eu nu vreau să judec, vreau să asist, să iau aminte, dar nu să judec.

    • noctambulul spune:

      S-ar putea spune ca nu trebuie sa judeci! Ci sa comentezi! Dar cum poti comenta decat prin prisma unei judecati care se trage dintr-o educatie? Teoretic jurnalistii ar trebui sa prezinte impartial evenimentele, deci fara sa le judece; sa le prezinte astfel incat sa le dea posibilitatea altora sa le judece! Dar nu prea vad jurnalisti in jur (exista, evident, exceptii)…

  4. dunia spune:

    Comentăm pe marginea textului, da, da. Ca la școală. Dar acolo așa învățam să gândim, să raționăm.
    Acum ce facem când comentăm? Aprofundăm? :) Da, uite că probez umorul.

    Există și jurnaliști, clar există. :) Eu nu citesc ziare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: