Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Celălalt tărâm din România

În basme, natura cunoaște atingerea unui designer. Poate acești designeri poartă numele de elfi, în unele culturi, scandinavă, germană, știu sigur că aceste ființe supranaturale lucrează cu apa, focul și vântul.
Ieri, mi-am propus să o duc pe Mara mea în basme.
Am plecat dimineața, după un mic dejun festin aș putea zice, spre Caransebeș. După Caransebeș, între Obreja și Glimboca sau chiar la Băuțar, există un tărâm de basme. Intenția mea a stat într-o activitate de jumătate de zi în natură, iar la prânz să lenevim undeva cu un castron fierbite de supă în față și obligatoriu ceva desert.
Intenția nu s-a potrivit cu întâmplarea.
Locul acesta de basm mi-a revenit dintr-un articol de pe internet. Știți acele articole care vă fac cunoscut de la început că aveți în față un ciot. Nu întreb. Cine stă pe internet, a dat peste cioturi. Eu m-am dus după unul.
Undeva între Obreja și Glimboca se alfă o veche cale ferată unde în prezent locuiesc elfii, zânele, toate ființele supranaturale binevoitoare.
Undeva e foarte vag, căci undeva se pierde între kilometri dintre Obreja și Glimboca. Totuși, în același ciot de articol, erai trimis și la Băuțar. Nimeni nu specifică că urmezi un ciot, iar eu am citit un fel de avertisment abia ieri. Oamenii care știu locația exactă nu vor să o divulge, cică există turiști cu intenții rele care vor să alunge elfii și zânele.
Revin la experiența mea de ieri, la judecata mea. După informațiile mele, am hotărât să opresc în Glimboca, locul fiind între Obreja și Glimboca. Am cerut îndrumări în Glimboca. O doamnă în marginea drumului. Mi-a zis să merg la Băuțar, ea merge la Oțelu Roșu și e în drum.
Sus, tanti, sus!
La Băuțar, o altă doamnă în marginea drumului. Nu la Băuțar, la granița cu Hunedoara. Ea merge la Bucova, e în drum.
Sus, tanti, sus!
Ne-a atras atenția asupra puterii lui Dumnezeu care ne-a scos-o în cale.
Între cele două județe nu am descoperit nimic, dar am urcat puțin pe munte și acolo, în aer rece, eu am încălzit pământul. Mara căuta curioasă în jur orice semn de praf magic.
Ne-am urcat în mașină, am întors, am mers până în sat și am tras pe dreapta. Mi-am mai încercat norocul cu încă un sătean.
Nu vă supărați, aici, undeva, pe vechea cale ferată, un tunel de copaci.
Ah! Era să uit! Doar o mică paranteză. În Oțelu Roșu am întrebat un polițist despre tunel. Bună ziua, nu vă supărați, pe vechea cale ferată, între așa și așa, un tunel de copaci, știți cumva?
Un tunel?!!!
Mare, mare i-a fost mirarea, iar eu abia m-am abținut să nu râd. Până atunci deja conștientizasem că intenția mea a devenit un caraghiozlâc.
Ultimul sătean însă mi-a dat puțină încredere, dar am început să-i suspectez pe toți de tăinuire. Eu întrebam despre tunel, el mă trimitea prima uliță la dreapta, se poate vedea ceva și de aici.
Sigur, am acceptat politicoasă, dar TUNELUL de care întreb eu, știți unde este?
Apoi da, dar e între Obreja și Glimboca. Mergeți în Glimboca, ieșiți din sat, lăsați mașina și mergeți spre calea ferată. La calea ferată, mergeți înapoi spre Glimboca.
El a zis, noi am făcut. Am parcat mașina, ne-am îndreptat spre calea ferată, am luat direcția înapoi spre Glimboca. M-am oprit după ce am mers câteva minute și am schimbat direcția indicată, am pornit spre Obreja. Și am mers, am mers până ne-am întâlnit cu un grup de oameni, căutau același tunel. Erau foarte dezamăgiți de ceea ce au găsit. Eu le-am spus și lor ceea ce știam de la un alt sătean, acesta având casă lângă calea ferată, că tunelul se află la 2 kilometri, poate chiar 3 de aici, este aproape de Obreja.
Ei nu m-au ascultat, au plecat dezamăgiți. Îmi pare rău că au renunțat, tunelul există, trebuia doar să nu renunțe, să nu fie descurajați de 2 kilometri de mers pe cale ferată. Mara a rezistat și a fost recompensată. A descoperit și a avut șansa să treacă prin tunelul zânelor și elfilor.
Așadar, cine vrea să petreacă timp în basme, există un tărâm fermecat la ieșirea din Obreja. Ieșiți din Obreja, parcați, îndrepați-vă spre calea ferată, tunelul este acolo. L-am văzut, l-am fotografiat, m-a făcut fericită, zâmbăreață, frumoasă, mulțumită de isprava mea.
Am ratat prânzul, e adevărat! Ieri am mâncat prânzul și cina la aceeași oră, dar Mara nu s-a plâns. Iar azi noapte sunt sigură că a visat foarte frumos.

Țineți minte, tărâm cu ființe magice între Obreja și Glimboca, la ieșirea din Obreja. Vă rog nu alungați zânele, nu le plac sticlele de plastic, pachetele de tigări, nici măcar chiștoacele.
Drum bun spre celălalt tărâm din România.

P1050105

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , , , , ,

6 Responses

  1. greensphera spune:

    MARA trebuia inclusă în fotografie, acolo lângă calea ferată…. Rămâne pe data viitoare, acum știi unde este locul…. :)
    În curând se va deprecia peisajul mai mult ca sigur pentru că nu mai trec pe aici decât câteva trenuri cu marfă iar forma tunelului a fost dată astfel în perioada în care traficul era de vreo 4 – 5 ori mai intens, călători + marfă… !

  2. Claudia spune:

    E contagioasa povestea asta, ma simt atinsa. E ca un basm in care eroul, eroina in cazul tau, trece prin toate etapele necesare ca sa ajunga la clipa magica.
    Oamenii sunt acolo ca sa-ti dea jumatati de raspunsuri, sa mentina vie cautarea si iata ca mama Marei trece cu rabdare peste toate probele de foc :)
    Mara o fi stiind ce joc de-a copilaria porti??! :)

    p.s. tu ai gasit un ciot, iar noua ne-ai daruit un copac inflorit.

  3. arakelian spune:

    deci exista si la noi.
    Am mai vazut poze, credeam ca nu sunt din romania…

  4. dunia spune:

    @green

    Conținutul mesajului mă face să presupun că ești de prin acele locuri. :)
    Mara trebuia inclusă, dar cumva soarele, și cumva niște lipsă de îndemânare în utilizarea aparatului m-au determinat să mă las păgubașă.

    O să mă întorc, sigur o să mă întorc. :)

    @Claudia

    Claudia, am trecut eu prin probe, dar nu așa calmă. :) Hai acasă să mergem împreună pe celălalt tărâm din România. Mă ofer ghid. :)

    @arakelian

    Există, există! :)

    • Claudia spune:

      Dunia, vezi ca e o propunere de care as putea abuza tinand cont ca ultima mea incursiune la Dunare a fost mult prea scurta si nu subestimez puterea unui cunoscator :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: