Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Prima mea întâlnire cu femeia

Prima mea întâlnire cu femeia a fost între paginile Simonei de Beauvoir. Am cunoscut femeia la sânul mamei. Am stat pe lângă femeie printre pliurile bunicii. Am devenit femeie prin influența unor profesoare.
Femeia însă am întâlnit-o prima dată ca personaj. Mama, bunica, profesoarele mi-au spus povești despre femeie. Știu bine că femeia are un rol. Am crescut și am devenit în timp ce femeile din jurul meu interpretau, nu-mi amintesc nici o femeie care să manifeste în copilăria mea.
Întâlnirea cu femeia personaj, acel personaj care exprimă și adoptă libertatea ca stil de viață, m-a impresionat profund.
La Paris, săptămâna trecută, am întâlnit femeia ființă socială. În nici un oraș, din cele vizitate de mine, nu am avut o asemenea senzație de firesc al femeii, de putere, de așezare în lume, de raportare la societate și cerințele ei.
Știu perfect că am țintit cu privirea la o terasă clavicula unei femei. Puntea aceea a umărului îmi revenea cu o percepție a întregului feminin. Acolo, în oasele acelea am simțit puterea eternului feminin.
Mi-a trecut prin minte, iar acum postulez, că adevărata libertate a individului o poți dobândi doar la Paris.
Oricare altă societate, oricare altă comunitate nu-ți permite exprimarea, iar dacă o personalitate puternică îndrăznește, manifestarea devine posibilă doar prin izolare. Izolare și marijuana, libertatea și expresia ei, libertatea și porțile larg deschise ale percepției.
Libertatea și societatea, oximoron? Chiar văd aici o relație paradoxală, una presupune, alta pretinde societatea de la trecătoarea ființă pe pământ.

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , , , , , ,

2 Responses

  1. Claudia spune:

    Coincidenta sau firesc, habar n-am, dar tot de clavicula m-am legat si eu cand m-am trezit observand femeia dintre femei (imi regasesc genul asta de observatie doar cand femeia e slaba si trecuta de 30). Apoi observ mainile, ridurile, genunchii, talpile. Neaparat cateva riduri :)

    Suntem mai deschisi cand suntem turisti, de aceea un aproape cliseu spune ca din cand in cand sa fii turist si in propriul oras.

    Eu in Montreal am descoperit femeia neagra si inca am ramas la concluzia ca e mai aproape de perfectiune decat cea alba. E un tip de negresa anume (nu stiu si nu sunt deprinsa sa disting rasele si nici curaj sa intreb nu mi-am facut inca), fragila si puternica totodata, cu trasaturi ferme, dar fine, pe care culoarea pielii le potenteaza cum nu-mi imaginez mai bine.

    • dunia spune:

      Îmi pot justifica atracția pentru claviculă, pe lângă plăcerea pur estetică, prin spațiu. Nu mă pot holba la chipul unei femei, dar la clavicula ei, da.

      Și genunchiiiiiii, oh! Știi că genunchii arată vârsta femeii? Indiferent de operații, creme, viața exagerat de sănătoasă, genunchii dau de gol. Asta o știu din Poirot. :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: