Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Un vis de o zi

Zilele trecute am fost percepută ca o elevă silitoare. Întâmpin întrebarea și răspund: am ascultat. Într-adevăr se întâmplă destul de rar să ascult. În mod obișnuit aud.
Pe marginea frecvenței rar aș putea comenta. Oamenii pe care îi ascult sunt rari. Ca să ascult, am nevoie de încredere. Să cred în abilitățile și însușirile omului din fața mea. Astfel, devin o elevă silitoare.
În 9 noiembrie, duminică, o să aibă loc lansarea cărții Un vis de o zi. Pentru această carte, pentru acest eveniment am lucrat cu oameni care se bucură de toată încrederea mea.
Bogdan Mosorescu, coperta.
Lucian Popovici, afiș.
Romina Faur, specialist PR.
Mile Șepețan, fotograf.
Richie, blogger-moderator.
Cristina Dumitru, actriță.
I-am ascultat pe fiecare dintre ei. Pe rând, toți și-au exprimat propriile viziuni. Așa îmi place să lucrez, cu încredere și respect pentru munca celuilalt.

Cu această introducere, în urma colaborării între mine și ceilalți, o să lansez un concurs. Ofer 3 exemplare din cartea Un vis de o zi primelor 3 persoane care vor răspunde la următoarea întrebare: este feminismul irelevant în societatea actuală?

Aștept cu nerăbadare și multă curiozitate răspunsurile.

Mulțumesc.

afis-paula-fb

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele, , , , , , ,

5 Responses

  1. arakelian spune:

    depinde depinde depinde …
    Daca privim in ultimii 50 ani, dupa al 2lea razboi mondial Romania s-a dezvoltat tocmai datorita muncii femeii (sa nu aud pe cineva ca s-a dezvoltat datorita comunismului, nu, comunismul a pus femeia la munca si femeia a muncit ca un cal, ca Fefeleaga). Da, eu cand privesc in urma mea, femeia a muncit mai abitir decat barbatii, poate pentru ca eu vin dintr-un mediu matriarhal, din familia Vitoriei Lipan, sau din nepoata lui Stefan cel Mare. Totul vine in contrast cu replica din copilarie: „o fata are 2 sanse: un post convenabil sau un prost convenabil ” – propabil de aceea ador perioada interbelica a Bucurestiului, perioada de recunoastere a femeii, atunci cand am primit dreptul de vot si cand s-a aflat ca 1/3 din femei nu pot vota pt ca nu stiu sa citeasca, perioada de libertinaj si de petreceri, cand prima femeie a devenit avocat, si primele femei doctor, primele femei pilot etc.

    Astazi sunt intr-o societate/job profund masculinizata: 10% din jur sunt barbati. Ca femeie si ca mama am discutii la interviuri unde ma intreaba direct daca pot sa stau neconditionat peste program cand au ei nevoie, nu cand pot eu.
    Iar alaturi, desi nu am contact direct ci doar discutii ocazionale, alaturi am femeia musulmana care lupta (si cu ce eforturi!) sa obtina ceea ce noua ni se pare firesc pentru ca le avem de zeci de ani.

    Tiii, uite ca sunt o feminista convinsa, doar ca nu o recunosc. Azi cand cu lipstick nou pe buze am mers 1 ora pe jos sa ajung la munca, in detrimentul grevei transportului in comun.

  2. […] fi avut o grămadă de lucruri de făcut ieri: să merg la schimb de cărți pentru că Dunia își lansa o carte și mi-ar fi plăcut să fiu acolo; să o vizitez pe vară-mea; să mă întâlnesc cu o prietenă; […]

  3. dunia spune:

    Arakelian, eu niciodată nu aș zice ceea ce scrii că nu vrei să auzi. Adaug doar: în acea perioadă, cum s-a avut nevoie efectiv de forță de muncă, au profitat și mai mult de condiția femeii. I-au oferit ceva doar pentru a exploata și mai mult jumătatea pe care o reprezentăm.
    Mama eroină și muncitoare eroină sunt niște încercări care au derutat și mai mult alcătuirea nostră de femei.
    Când vine vorba despre această categorie, femeia, în orice regim politic are un statut aparte.

    Ai auzit de Guerrilla Girls? Dacă nu, caută pe google, o să-ți placă, eu amintesc aici de un studiu efectuat în U.S. unde 3% dintre artiștii din Met. Museum sunt femei, dar 83 din nuduri sunt cu femei.
    3-83. Mișto, nu?

    • arakelian spune:

      de fapt, ma refeream la perioada celui de-al 2lea razboi si post razboi mondial ca femeia a muncit nu doar ca era nevoie de forta de munca, ci pt ca altfel mureau de foame toti copiii din familie, daca nu muncea ea…. A fost o situatie critica: majoritatea femeilor nu aveau de ales.

      Cat despre presiunea perioadei „mamei eroine/muncitoare” – am si uitat de acesti termeni … au distrus feminitatea. Oare mai era feminism atunci, cand si lucrurile banale injoseau femeia?

      Acum caut guerrilla girls :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: