Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Cabo Verde fără cuvinte

DSC_0305 IMG_5143 IMG_5169 IMG_5252  IMG_5258 IMG_5262 IMG_5256IMG_5264

Anunțuri

Din categoria:Trăiri afective ale mele,

Un punct negru pe o suprafață albastră: Cabo Verde

2Puțină atenție!
Azi plecăm în Atlantic. Eu am un deget fix în ocean, fix în Cabo Verde. Pe biroul unde scriu eu conținutul acestul mirobolant blog am un glob geografic. În spatele biroului unde scriu conținutul aceluiași mirobolant blog, se află o hartă politică a lumii.

Mă fascinează hărțile. Am chiar și un tricou cu o hartă fantezistă.

Cu harta și globul am ajuns prima dată în Cabo Verde. Am apăsat cu degetul la fel de intens ca emoțiile care mă încercau. Câteva punctulețe negre pe o imensă pată albastră. Această reprezentare laică m-a umplut de angoasă într-una din nopțile petrecute pe insula Sal.

După-amiezile pe această insulă s-au asemănat prin felul cum le-am petrecut. În fiecare zi la terasă de pe plajă cu o carte în mână. Am avut următorii parteneri: Andrzej Kusniewicz, Darwin, Ernst Junger, Patrick Modiano și Basarab Nicolescu. Am petrecut identic, dar am simțit divergent prin atitudinea conturată de cărți.

Despre noaptea pe care vreau s-o schițez acum, despre starea de angoasă de care am amintit, cred că au devenit posibile și prin lectura lui Kusniewicz. S-au desprins din file cuvinte care s-au fixat în memorie. Când mă impresionează o carte sau ceva dintr-o carte, am senzația că mi s-a prelungit corpul cu o coadă. Am o coadă după mine de care nu scap câteva zile.

Sub influența Lecției de limbă moartă, sub fascinația oceanului și a murmurului de oameni de la barul de pe plajă, m-am așezat la somn agitată.

Simțeam că va urma ceva care îmi va displăcea. Atunci mi-am amintit harta deasupra biroului, globul de pe birou. Le-am revăzut și am închis ochii cu frică.

Sunt singură la dracu în praznic! Asta mi-am zis.

S-a produs atunci un scurtcircuit prin puterea minții de a-și reprezenta ceea ce cunoaște. Imensul oceanului m-a copleșit. Punctulețele negre pe o suprafață mare de albastru. Eu mă aflam pe acel mic, mic, dar mic punctuleț negru.

Ah, cât m-am zvârcolit în așternut. Am așezat perna, am bătut perna, am privit atentă, am pândit concentrată.

Coada nu stătea nici ea liniștită. Locotenentul Kiekeritz cu pasiunea lui pentru icoane, cu destinul lui, cu meditațiile lui: Din păcate, după cât se pare, n-o să vă pot ajuta în nici o privință. Nu sunt în măsură să vă schimb destinul și nici să lupt cu răul. Dacă, ceea ce vă înconjoară, este cu adevărat rău. Nu ține de competența mea. Nu sunt nici exorcist și nici duhovnic. Și pe lângă asta, cu cine sau cu ce ar fi să lupt? Și la ce bun? Nu știm nimic unul despre celălalt. Trăim în gol. Doar uneori ni se pare că vedem sau ni se arată ceva ca prin ceață, dar nimeni nu știe exact ce este cu adevărat.

În gol, cu sentimentul de gol am adormit.

Nici de competența mea nu a ținut să lupt în acel moment cu angoasa. Mi-am adormit trupul și am lăsat mintea la joacă cu inconștientul.

S-au jucat, s-au descurcat, a doua zi m-am întovărășit cu Basarab Nicolescu. Și așa m-am hotărât să încept un doctorat.

Punct.

Din categoria:Trăiri afective ale mele,

Cuvinte de vânzare

Momentan citesc…

Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Apr    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
Adopta un caine si castiga dragostea lui neconditionata

Arhive