Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Boala familiei M

Aseară am mers la teatru. În urma unei recomandări, am achiziționat bilete la piesa Boala familiei M.
De fiecare dată când ajung la teatru, această activitate e precedată de un fior. Mi-a trecut prin cap că cea mai mare plăcere a mea constă în așteptarea serii de teatru și în atmosfera pe care o regăsesc când pătrund în sală. Uneori piesa rămâne în subsidiar. Am visat de multe ori în timpul unei piese. Excurs. În ultimul timp nu s-a mai întâmplat să visez, Teatru Național Timișoara a adoptat o tehnică a zgomotului, a urletului pe scenă. Nu-mi place, nu o pot aprecia, mă irită de-a dreptul.
Acum revin de la instituție, la experiența personală. Prima dată am mers la teatru cu școala. A doua oară, ca studentă. Nu-mi amintesc exact piesa, dar dacă închid ochii revăd niște fete care dansau pe scenă în niște costume albe ale căror mâneci reprezentau niște aripi.
Educația, în copilărie, alungă magia. La maturitate, dacă dorim magie în viața noastră, trebuie să ne-o reprezentăm. De unde luam imagini? Din natură, firește, dar și din creația omului, din manifestarea lui creativă.
Teatrul, piesa de teatru nu face parte dintr-un program al omului de supraviețuire, teatru nu reprezintă o nevoie, teatrul e capriciu, piesa de teatru traduce un moft, iar moftul descrie altceva.
Ce faci seara?
De obicei mănânci cu familia, conversați, vă uitați la un film, vă jucați ceva, urmează să se stingă luminile, dormitorul, patul, somnul.
De obicei.
Ce faci seara?
Altceva.
Ce?
Merg la teatru.
Sufletul tresare, trupul se scutură. Pășești la teatru ca Cezar în Roma. Iar acolo, din scaunul tău, actorii te plimbă prin lume, te pun față în față cu sentimente, îți amintesc că există iubire, iubire îndrăgosteală, iubire grijă pentru apropiați, iubire, magie, inefabil.
Să trăiești e frumos, să iubești e indispensabil.
Asta am auzit aseară pe scena Teatrului Național Timișoara.
Și da, uneori oamenilor trebuie să li se reamintească să iubească, iar teatrul e un mijlocitor îndreptățit.

Reclame

Filed under: Trăiri afective ale mele, , , , , , ,

Buletin de știri

Ar părea că din aprilie nu am mai deschis ușă de teatru sau filarmonică. Nu este însă ceea ce pare.
Reiau buletinul de știri.

4 octombrie, Dancing Queen, Teatrul Național Timișoara
6 octombrie, Degețica, Teatrul Melin, Timișoara
16 octombrie, expoziție Radu Afrim, Galeria Calina, Timișoara
16 octombrie, expoziție Lucia Buzac, Palatul Baroc, Timișoara
19 octombrie, lansare de carte Daniel Vighi, Istoria din cutia de pantofi, Bastion, Timișoara
20 octombrie, Frumoasa și bestia, Teatrul Merlin, Timișoara
23 octombrie, Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, ediția a II-a, Bastion, Timișoara. Aici l-am regăsit pe Vladimir Bulat ca traducător pentru scriitorul rus Victor Erofeev.

Urmează:
27 octombrie, Trubadurul, Opera Națională Timișoara
28 octombrie, Bădăranii, Teatrul Metropolis la Timișoara
29 octombrie, Nu, eu nu regret nimic, Teatrul Național Timișoara
4 noiembrie, Pelerini din țara nimănui, Tudor Gheorghe, Timișoara

Să pice bine spiritului meu.

Filed under: Buletin de știri, , , , ,

Cuvinte de vânzare

Momentan citesc…

iunie 2019
L M M J V S D
« apr.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
Adopta un caine si castiga dragostea lui neconditionata

Arhive