Dunia

flori de camp, sirop de zmeura, curcubee, oameni si carti

Stări de bine cu Tudor Gheorghe și Alexandru Tomescu

E miercuri azi. Îmi tot repet asta de câteva minute. Încerc să-mi reprezint ziua asta. O văd verticală, o verticală între marți și joi, separă zilele de muncă.
E miercuri azi. Par cumva blocată, mă aflu blocată, acum când scriu, acum când încerc să dau, dar nu găsesc semnificații pentru miercuri.
Luni am fost la spectacolul lui Tudor Gheorghe, Pelerini din țara nimănui. De ani de zile am scris despre spectacolele lui, încât acum nu știu de ce cuvânt m-aș mai putea folosi ca să-i descriu vocea.
Și emoțiile mele, și ele oarecum copii ale stărilor din anii trecuți. Tot ce îndrăznesc să mai adaug ține tocmai de aceste stări, căci asta face Tudor Gheorghe, dă stări de bine românilor.
La spectacolele lui, fiecare dintre noi, unii mai conștienți ca alții, se retrag lumii, fix ca atunci când ne punem la somn. Abandonăm tot ce înseamnă exterior, iar fără aceste influențe permitem să scoatem la iveală multe sentimente adormite.
Un exemplu, la Tudor Gheorghe ți se reactivează sensibilitatea. Firește că asta e bine, nu cred că mă înșel, dar Constantin Noica era de părere că dacă e ceva ce trebuie să le dai românilor, apoi tocmai stări de bine să le dai.
Marți am fost la spectacolul de la Filarmonică susținut de Alexandru Tomescu și Pavel Sporcl. Afară ploaie, înăuntru două viori, una albastră, una verde, au redat muzica lui Eugene Ysaye, Paganini, Dvorak, Smetana. Nu pot să identific întâmplarea, dar în copilărie sigur s-a petrecut ceva care a fixat în mine sunetul de vioară ca ceva incredibil de trist. Mereu asociez sunetul de vioară cu ploaia și noroiul, chiar cizmele de cauciuc. Toate acestea îmi dau un sentiment greu, pe alocuri neplăcut. Dar nu am renunțat la vioară, s-o ascult, să-mi corectez acest sentiment neplăcut. Aseară am închis și ochii. Am primit un cald sentiment de plăcere de pe scenă, de la vioară.
Mi-am zis că aceste preferințe pentru muzica clasică țin și de datul cu care te naști, dar obligatoriu țin și de educație. Eu am dorit să-mi fac educație în această direcție, iar de cele mai multe ori sunt răsplătită.
Ce primesc?
Primesc stări de bine.

Reclame

Filed under: Trăiri afective ale mele, , , , , ,

Buletin de știri

Ar părea că din aprilie nu am mai deschis ușă de teatru sau filarmonică. Nu este însă ceea ce pare.
Reiau buletinul de știri.

4 octombrie, Dancing Queen, Teatrul Național Timișoara
6 octombrie, Degețica, Teatrul Melin, Timișoara
16 octombrie, expoziție Radu Afrim, Galeria Calina, Timișoara
16 octombrie, expoziție Lucia Buzac, Palatul Baroc, Timișoara
19 octombrie, lansare de carte Daniel Vighi, Istoria din cutia de pantofi, Bastion, Timișoara
20 octombrie, Frumoasa și bestia, Teatrul Merlin, Timișoara
23 octombrie, Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, ediția a II-a, Bastion, Timișoara. Aici l-am regăsit pe Vladimir Bulat ca traducător pentru scriitorul rus Victor Erofeev.

Urmează:
27 octombrie, Trubadurul, Opera Națională Timișoara
28 octombrie, Bădăranii, Teatrul Metropolis la Timișoara
29 octombrie, Nu, eu nu regret nimic, Teatrul Național Timișoara
4 noiembrie, Pelerini din țara nimănui, Tudor Gheorghe, Timișoara

Să pice bine spiritului meu.

Filed under: Buletin de știri, , , , ,

Ce-am avut și ce-am pierdut

După ani de mers la spectacole, după ani de scris despre spectacole, ale cui spectacole?, mi-era teamă că nu voi mai găsi nimic de scris. Dar emoția e nesfârșită. Luni seară am mers la cel mai nou spectacol semnat Tudor Gheorghe, Ce-am avut și ce-am pierdut după Marin Sorescu.
Am notat impresii despre voce, despre interpretare, despre modulația unei unice vocale, a. Am plasticizat părerile mele subiective în metafore naive uneori, nu am revelat nimic cititorului, nu am sucit în sensuri sentimentele mele. Am probat sinceritatea la spectacolele lui Tudor Gheorghe.
Luni, la acest spectacol sorescian-gheorghian, primit într-o nuanță tragică, și comic doar în tragic, am ascultat cuminte. Tot pe tocuri, tot în rochie, stilul chiar mi-a adăugat o pălărie cu voaletă, am fost din nou impresionată de voce, de interpretare, de modulație. Mi-am dat seama că printre multe altele, și eleganța vestimentară i-o datorez lui Tudor Gheorghe. La fiecare spectacol a amintit de eleganța apusă la femei, a amintit de cochetăria, de umbreluțele și pălăriile lor.
Publicul maestrului a fost în seara de luni unul foarte eterogen, bărbați la costum, doamne cu pălării, domnișoare cu paiete, tineri în blugi și adidași, rockeri. Și toți am ascultat Marin Sorescu, toți am ascultat Omul călcat de urs și am aplaudat. Sala toată a vibrat într-o atât de tristă emoție, ce-am avut și ce-am pierdut. Nu poți să plângi după ce ai avut, dar chiar poți să plângi după ce ai avut. Nu poți să plângi după ce ai, dar poți să plângi după ce ai.
Pierderea e un numitor comun al trecutului și prezentului poporului român. Ceva am pierdut, ceva continuăm să pierdem. Frumusețea poporului răzbește însă în ambele timpuri. Știm să ne cântăm dorul ca nici un alt popor, ne cântăm dorul fără obiect, noi cântăm doar dorul, și în acest dor lin, jalnic, eu îmi pun speranțele. Ceva ne-a modelat inconștientul în trecut, ceva ni-l modelează și azi, eu prefer să întâmpin această acțiune într-o notă pozitivă.
În România asta trăiesc oameni ca Tudor Gheorghe care fac ceva pentru popor, pentru identitate, pentru cultura românească și de aceea pot să am încredere, aleg să am încredere.
Pentru aceia care au o șansă să participe la acest spectacol, un îndemn, mergeți ca să nu pierdeți.

Cu steluță: Costel, am găsit la intrare pus în vânzare pe CD spectacolul Degeaba, care o să pornească spre tine cât de curând.

Filed under: Trăiri afective ale mele, , , , , ,

Nu se poate cu de toate

Aseară am fost la Tudor Gheorghe. Nu o să povestesc nimic despre spectacolul Nu se poate cu de toate.
Cine dorește impresii sincere și emoții puternice poate să găsească pe blogul Claudiei Gican.
Eu o să fac o mărturisire.
Lumea e mult mai frumoasă datorită lui Tudor Gheorghe, lumea mea, a ta, a lui.
România e bogată cu el, căci sinecurile o sărăcesc limpede și precis.
Nu se poate cu de toate.
Caragiale.
Tudor Gheorghe.
Dunia Tuel.

Filed under: Trăiri afective ale mele, , , ,

Cuvinte de vânzare

Momentan citesc…

mai 2019
L M M J V S D
« apr.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Adopta un caine si castiga dragostea lui neconditionata

Arhive